Cum ne crestem copiii, asa ii avem: stilurile educative si influenta lor asupra formarii personalitatii micutilor

Cum ne crestem copiii, asa ii avem: stilurile educative si influenta lor asupra formarii personalitatii micutilor
Cristina Tulbure

Cristina este lector universitar la Universitatea de Vest din Timisoara, doctor in stiintele educatiei si mama. Avand multi ani de experienta in invatamant (de la prescolar, la universitar), atata in practica pedagogica, cat si in cercetare, Cristina a vorbit in editorialele ei despre cum sa intelegem mai bine dezvoltarea copiilor pana in 3 ani.

Afla care este cel mai indicat stil educativ pentru a creste copii fericiti, de la lector universitar Cristina Tulbure, doctor in stiintele educatiei.

Spune-mi ce tip de parinte esti, ca sa-ti spun ce fel de copil cresti. – este foarte important sa ne autoanalizam si sa ne dam seama care este stilul educativ pe care il aplicam in cresterea micutilor nostri, pentru ca acesta le va influenta formarea propriei personalitati.

Fiecare dintre noi are o mentalitate despre educatia copiilor, un mod de a comunica si relationa cu micutul, anumite trasaturi de personalitate, un mod personal de a actiona in diferite situatii. Toate astea conduc la o maniera specifica de personalizare a educatiei copilului, care capata stabilitate in timp si constituie stilul parental de educatie. Mai precis, stilul educativ exprima modalitatea unica prin care fiecare mamica gandeste, comunica si actioneaza in relatia cu propriul copil.

Pentru a ne da seama care este stilul nostru parental, trebuie sa tinem cont de anumite aspecte importante:

  • Un stil educativ pur nu exista. Fiecare mamica manifesta caracteristici din fiecare stil educativ, insa exista un stil dominant, care se manifesta in cele mai multe imprejurari si care isi pune amprenta asupra personalitatii copilului.
  • Stilul educativ este determinat de multi factori individuali si sociali: trasaturile de personalitate ale mamei, conceptia despre lume si viata, mediul familial, relatia dintre parintii copilului, mediul socio-cultural in care se formeaza copilul, personalitatea copilului etc.. Prin urmare, stilul educativ este un produs al combinarii acestor factori, un mod unic de a fi al fiecarei mamici, un mod specific de a-si aborda si ghida propriul copil.
  • Chiar daca nu se poate schimba total, stilul se poate perfectiona, in urma unei autoanalize personale si a constientizarii celor mai bune solutii pentru a creste copii armonios dezvoltati.

Mama cu fetita la plaja, vesele

Studiile de specialitate au demonstrat ca exista, in principal, 4 stiluri educative in familie (cf. Baran-Pescaru, 2004), care se pot clasifica in functie de doua criterii importante:

  1. Dragostea oferita copiilor (modul in care le transmitem ca ii iubim);
  2. Limitele pe care le fixam (modul in care ii disciplinam pe copii, stabilind reguli si limite in relatia cu acestia)

Raportandu-se la aceste criterii, specialistii identifica la parinti urmatoarele patru stiluri educative (cf. Baran-Pescaru, 2004):

  1. Stilul parental autoritarist

    Un parinte autoritarist pune pret pe supunerea si respectul din partea copilului si se concentreaza pe disciplinare, nu pe transmiterea dragostei. Isi iubeste copilul, dar nu ii transmite afectiunea („copilul trebuie pupat doar in somn‟), fiind mai rece si distant. De multe ori este agresiv verbal si fizic in situatiile in care considera ca micutul nu e suficient de „cuminte‟ si isi impune regulile, fara sa negocieze si sa ofere alternative.

    Efecte asupra dezvoltarii personalitatii copilului

    Pe termen scurt, copilul asculta si se supune, aparent este disciplinat si respectuos, insa pe termen lung, el va deveni inhibat sau revoltat. Copilul crescut in acest stil fie va manifesta o timiditate excesiva, bazata pe o stima de sine scazuta, fie se va revolta, va prelua modelul autoritarist, va deveni agresiv, va minti pentru a scapa de pedeapsa, va stabili relatii de superioritate-inferioritate cu ceilalti, incercand sa-i domine asa cum a vazut in familie. In plan afectiv, micutul se va distanta progresiv de parinti, incercand sa se ataseze de alte persoane care vor lua in considerare sentimentele si opiniile lui.

  2. Stilul parental democratic sau echilibrat

    O mama care isi formeaza acest stil educativ va fixa limite inalte, dar va arata si multa dragoste micutului ei. Atitudinea ei se bazeaza pe egalitate si incredere, trasmitand copilului dragostea si sprijinul ei neconditionate. Ea prezinta binele si raul prin exemplul personal si negociaza mereu cu micutul, implicandu-l in luarea deciziilor si tinand cont de sentimentele si preferintele lui. O mamica echilibrata fixeaza reguli clare, pe care le explica astfel incat copilul sa le intelega si sa le interiorizeze.

    Mama cu baietelul la cumparaturi in supermarket

    Ea acorda libertati largi in limite clare („poti face ce doresti cu aceste jucarii‟; „poti sta unde vrei in camera ta‟; „poti alege oricare din aceste haine‟ etc.); limitele clar stabilite ii ofera copilului o anumita libertate de decizie si actiune, concomitent cu intelegerea clara a limitelor pana la care poate actiona. Aceasta mamica foloseste disciplinarea pozitiva in locul pedepsei.

    Efecte asupra dezvoltarii personalitatii copilului

    Copilul crescut intr-un stil echilibrat va deveni independent si responsabil. Este foarte atasat de mamica lui democratica si o respecta deoarece ea, la randul ei, l-a respectat. Este deschis fata de parinti si coopereaza cu acestia, avand incredere in ei si le spune adevarul pentru ca stie ca va primi sprijin neconditionat, chiar daca va trebui sa suporte consecintele faptelor sale. Acest pitic se implica in sarcinile de familie si se simte un membru important al acesteia, dezvoltandu-se armonios si echilibrat.

  3. Stilul parental permisiv

    O mamica permisiva va seta limite scazute, aratand in acelasi timp multa dragoste pentru piticul ei. Ea respecta nevoile copilului, dar nu fixeaza limite clare. Este inconsecventa in aplicarea regulilor si a consecintelor logice ale comportamentului copilului. Ea vrea sa-si multumeasca micutul, dar in final nu mai face fata pretentiilor lui si rabufneste, derutand copilul care e obisnuit sa i se perimta orice.

    Mama cu fetita in parc, bucurie

    Aceasta mamica isi doreste, in mod sincer, ca micutul lui sa aiba tot ceea ce ea nu a avut cand era copil. Se simte sclava si martira in fata copilului, care profita de aceste slabiciuni pentru a obtine cat mai multe beneficii („nu mai stiu ce sa fac cu copilul acesta, i-am facut toate poftele, dar degeaba, tot nu ma asculta‟; „fie ce-o fi, eu nu mai am solutii, il las in voia sortii, sa faca ce vrea, poate se linisteste cand mai creste‟, gandeste parintele permisiv, invins de rolul sau de parinte).

    Efecte asupra dezvoltarii personalitatii copilului

    Micutul crescut sub influenta acestui stil parental invata sa-si manipuleze parintele pentru a obtine ceea ce doreste. Dobandeste un fals sentiment de control asupra adultului pe care il domina psihologic. Nu se supune regulilor, intrucat a invatat ca e in regula sa faci doar ce vrei, nu il respecta pe parinte si nici pe cei din jur, se considera superior celorlalti si incearca sa ii manipuleze pentru a intoarce toate situatiile in avantajul lui, asa cum a invatat acasa. Acest pitic se va integra greu in societate, intrucat doreste sa faca doar ceea ce vrea, cand vrea si cum vrea, fara a tine cont de reguli sau de ceilalti.

  4. Stilul parental de neglijare sau respingere

    Acestui stil ii sunt specifice limitele scazute, alaturi de dragoste scazuta. Mamica este indiferenta fata de dezvoltarea copilului si nu considera important sa intampine nevoile lui. Nu se implica nici emotional, dar nici in disciplinarea copilului, si il lasa sa se dezvolte de la sine („creste el cumva, se descurca, nici de mine nu prea s-au ocupat parintii si uite ce mare am crescut‟; „sa se ocupe altii, eu nu am timp‟; „lasa ca stau de vorba cand va fi mai mare, acum e suficient daca sta cu o bona care sa-l supravegheze‟, gandeste acest tip de parinte, fara sa constientizeze efectele negative pe care le genereaza asupra dezvoltarii copilului).

    Fetita in rochita de balerina, roz

    Efecte asupra dezvoltarii personalitatii copilului

    Acest copilul va deprinde sa isi ignore parintele, de care nu este atasat, dar nici nu il asculta. Se supune cerintelor doar in urma unor amenintari sau agresiuni, de cele mai multe ori pentru a scapa de pedeapsa. Protesteaza frecvent si are conflicte cu parintii, refuza sa copereze si cauta grupuri sociale unde se poate afirma si poate primi atentie, apeland de multe ori la comportamente indezirabile doar pentru a se simti important si acceptat intr-un grup.

Compatibilitatea dintre stilul educativ al mamei si cel al tatalui creste sansele sa obtinem rezultate bune in dezvoltarea armonioasa a copilului, in vreme ce divergentele dintre stilurile educative ale parintilor deruteaza copilul si favorizeaza aparitia comportamentelor duplicitare, indisciplinate, copilul speculand neintelegerile dintre parinti.

Dragi mamici, retineti: Iubiti-va mult si neconditionat copilul, dar stabiliti reguli si limite clare in relatia cu acesta. Astfel va invata sa devina si el atat iubitor, cat si disciplinat si responsabil.

Va sustin in procesul de crestere si educare a micutilor a caror personalitate in formare este in mainile voastre. Haideti sa luam aminte la cuvintele lui Nicolae Titulescu si sa facem tot ceea ce ne sta in putere pentru a fi o lumina in calea copiilor nostri: „Si chiar de nu voi fi un far, ci o candela, ajunge. Si chiar de nu voi fi nici candela, tot ajunge, caci m-am straduit sa aprind lumina.