Cat de importanta este muzica in primii ani de viata ai piticului

I-am cantat Carolinei de cand o aveam in burtica.

Ca orice viitoare mama, am avut si eu nevoie de timp pentru a ma obisnui cu noul rol… Asa am realizat ca Dumnezeu nu da intamplator cele 9 luni de asteptare. ? Si cred ca muzica a fost modalitatea mea de acomodare cu bebica mea, pentru ca imi oferea pe timpul sarcinii momentele noastre de tihna cand ii inganam cate ceva ...

Fara sa exagerez, as spune ca venirea pe lume a fetitei mele m-a facut sa redescopar pentru a doua oara muzica. Nu mai era doar meseria pe care o practicam inca de mica – i-am gasit atunci si latura relaxanta, care te indeamna la visare si pe care o uitasem in valtoarea cotidianului.

Cat despre prima revelatie, s-a petrecut cand, dupa multi ani petrecuti pe scena, am simtit ca imi trebuie ceva nou in viata mea profesionala, ca vreau sa evoluez si am inceput sa tin cursuri de initiere in canto si prezenta scenica pentru copii. Atunci joaca prin care trebuia sa ii indrum pe ei m-a determinat sa cant pentru ca imi place, si nu pentru ca asa aveam trecut in agenda. Era asadar totul mai clar si mai aproape decat credeam. Am realizat ca cine are un astfel de har, este dator sa il impartaseasca celorlati cu tot sufletul lui, sa le arate ca muzica este un mijloc de exprimare, este terapie sau limba universala.

Nu stiu daca i s-o fi transmis mai departe urechea mea muzicala, dar cred ca micul nostru secret de cand eram insarcinata are urmari placute. Carolinei, la un an si jumatate de viata, ii place foarte mult muzica si reactioneaza prin miscari haioase din fundulet la melodiile ritmate. Ba chiar are in „repertoriu” si un „dans” mai leganat pentru melodiile mai lente. Tresare si intoarce imediat capul daca aude vreo melodie cunoscuta ei, bate de zor la xilofon si la tobe de jucarie si am mai remarcat un episod interesant: cand saxofonul de pe jocul ei canta o melodie care se incheie cu un sunet inalt, arata si ea cu manuta in sus, ceea ce arata ca diferentiaza sunetele. Mi-ar placea foarte mult sa se adevereasca faptul ca are inclinatii artistice de orice natura, pentru ca ar dezvolta-o armonios. Cu atat mai mult daca ii va placea muzica pentru ca ar putea sa vina cu mami la atelierul ei pentru copii talentati.

Ce se intampla practic acolo? Intai de toate este un loc cald si vesel, unde studiem pentru ca ne face placere. Cred ca nu poti invata sa canti pentru ca trebuie sau daca nu ai aptitudini din nastere care sa fie mai apoi cizelate. Da, muzica are si lucruri mai exacte, care tin de respiratie sau tehnica vocala, dar cea mai mare parte solicita implicarea sufletului, a mintii si a creativitatii fiecaruia.

Ii incurajez pe parinti sa isi testeze copiii in cat mai multe domenii si sa observe unde le place mai mult. Ar fi un castig pentru societatea noastra: sunt atatia oameni care canta frumos, multi chiar si fara studiu, dar nu o fac decat acasa. Poate ca nu au fost incurajati, poate ca nu si-au ei luat inima in dinti… De aceea, sunt de parere ca este indicat sa le acordam o sansa generatiilor care vor urma.

Revenind la experienta de care vorbeam mai devreme, i-am cantat mult Carolinei si in timp ce o alaptam. Ii place in continuare sa ma auda cantand cand adoarme, ba chiar are si o melodie preferata pe care i-am cantat-o de cand am tinut-o prima data in brate: „E ziua ta, bebico/ In dar ti-am adus inima/ Si crede-ma, bebico/ Un dar mai frumos nu se putea!

Alina.