Cum m-am gasit pe mine insami ca mama

Mamicile iubesc: Alina, tu ai deja experienta primului copil, ba chiar si pe cea a celei de-a doua sarcini. Povesteste-ne putin: cum te simti acum, cu cateva saptamani inainte de a doua nastere, fata de acelasi moment dinaintea nasterii Carolinei?

Alina: Traiesc un paradox: m-am simtit tot timpul sarcinii mai relaxata pentru ca stiam ce ma asteapta, dar in acelasi timp si mai panicata decat prima oara pentru ca realizez ce inseamna cu adevarat sa o iei de la capat cu un bebe mic. Pana sa vina pe lume Carolina nu stiam decat de partea buna a lucrurilor si credeam ca va fi precum o papusa – unde o s-o pui acolo o sa stea, nemaiavand in familie un nou-nascut. Atmosfera roz nu s-a schimbat per ansamblu, insa si-au facut aparitia si greutatile cresterii unui copil.

Mai mult decat atat, acum am de legat si puntea intre cele doua viitoare surioare. E oricum o joaca foarte haioasa de explicat ca va mai veni un bebe, ca vom avea nevoie si de implicarea ei, ca va avea cu cine sa se joace, de cine sa aiba grija etc. Sunt recunoascatoare ca am avut o sarcina care a decurs normal, asa ca m-am putut ocupa si de Carolina, mi-am facut plinul din punct de vedere profesional inainte de concediul prenatal si simt ca pot sa privesc cu seninatate si incredere catre noua etapa care ne asteapta.”

Cum crezi ca este important sa se pregateasca o femeie care asteapta primul copil? Cat de important este sa ne informam?

Este foarte, foarte important, pentru ca odata ce devii parinte viata se schimba complet: de la rutina de zi cu zi, la cum este organizata casa, la felul in care iti petreci liber etc. Din punctul meu de vedere e esential sa stii ce te asteapta, mai ales ca in felul acesta si bebele va veni intr-un mediu propice dezvoltarii lui. Nu sunt de acord cu ideea de nu afla, de exemplu, sexul copilului, atata timp cat existe modalitati moderne de investigare; va fi mai usor sa te pregatesti psihic si logistic. Nu sunt de acord nici nu gandirea populara de a nu lua inainte de nastere nimic din cele necesare cresterii unui copilas; ar fi mult prea obositor pentru familia proaspat formata. Eu am cautat informatia de specialitate la doctorita care mi-a monitorizat sarcina, la medicul pediatru la care am decis sa o inscriu pe Carolina, in cartile despre schimbarile din timpul sarcinii si apoi in cele despre startul in viata al bebelusului, la consiliera in alaptare ale carei cursuri le-am frecventat, pe site-urile care mi-au castigat increderea sau la prietenele care nascusera de curand, deci care traisera recent experienta maternitatii. Asa mi-a fost mai usor sa ma raportez la situatiile nou aparute.”

Tu cum ti-ai ales sursele de informatie, cand ai stiut sa spui stop avalansei de informatii, lasand loc intuitiei?

Cred ca in general femeile aflate la a doua sarcina lasa loc mai mult intuitiei. Intai pentru ca au deja un copil, deci mai putin timp de alocat cautarilor. Si apoi pentru ca isi cunosc mult mai bine corpul si recunosc mai usor semnalele pe care le da acesta intr-o anumita situatie. Informatiile pe care le-am cautat de data asta au fost mai mult din sfera „cum sa iti pregatesti copilul pentru a avea un frate”.

Au existat momente cand te-ai simtit coplesita de informatii si pareri?

M-am simtit coplesita mai degraba in momentele de inceput, atunci cand auzeam sau citeam opinii diferite despre subiecte sensibile ca vaccinurile sau ce medicamente ar fi ok de administrat. Medicul iti spune intr-un fel, dar mama si soacra stiu ele ca in copilaria noastra era altfel, prietenele iti spun ca in cazul copiilor lor au functionat alte variante, iar pe Internet gasesti o multitudine de explicatii. Atunci cred ca este important sa cantaresti bine si sa iei decizia pe care tu ca mama o consideri cea mai potrivita. Altfel, in felul care ne crestem copiii, chiar daca sunt atatea posibilitati de a gresi, nimic nu este pana la urma ireversibil si avem si noi timp sa invatam sa fim parintii de care au nevoie copiii nostri.

Esti adepta unor anumite principii de parenting?

Am inceput relativ de putin timp sa imi recunosc „stilul de mama”, pentru ca in prima parte a vietii copilului oricat ai fi citit inainte nu apuci sa si aplici ca la carte. Esti obosita, sunt multe necunoscute si actionezi de cele mai multe ori instinctiv. Carolina insa a crescut, nevoile ei sunt din ce in ce mai complexe, asa ca a trebuit sa evoluez si eu odata cu ea. Nu mai trebuie sa fiu acolo doar pentru a o schimba sau a o hrani, ci si pentru a o ajuta se se dezvolte cognitiv si emotional. Si uite-ma in ipostaza de a asculta de cei mai experimentati ca mine si de a extrage din ce au cercetat ei ce este mai potrivit pentru situatia noastra de acasa. Si chiar am observat ca sunt lucruri bune si dovedite pe care le puneam deja in practica cu fetita mea. Incurajez spre exemplu nevoia ei de dragaleli pentru a-i crea un camin ocrotitor; si imi place sa cred ca am reusit sa gasesc un echilibru intre rasfat si fermitate.

Nu vreau sa o fortez sa se dezvolte altfel decat este ea pregatita sau sa sara peste etape, iar lucrurile noi sa fie invatate de placere, in joaca. Imi propun mereu sa petrecem impreuna timp de calitate in fiecare zi: ne plimbam, dansam, construim ceva sau ne jucam vreun joc nou. Incerc sa o responsabilizez, mai ales ca va fi sora mai mare si va avea in curand o partenera de viata si de joaca pe care o va ghida. Concret, ii dau diverse sarcini (sa imi aduca un obiect de care am nevoie, sa isi dea singura bluzita jos, sa isi ia singura apa, sa inceapa sa manance fara ajutor sau sa ingrijeasca vreo papusa „suferinda”). Ii explic cat de des pot ceea ce urmeaza sa i se intample sau activitatea noua pe care o vom face, pentru a o ajuta sa inteleaga logic. Pun pret pe anumite obiceiuri zilnice; rutina are la acest moment un rol foarte important in a-i asigura copilului confort. Rezonez cu multe dintre valorile promovate de „attachement parenting”: empatia fata de nevoile copilului, dezaprobarea violentei, un pic de timp si doar pentru mami si tati, documentarea din mai multe surse in rezolvarea de situatii neprevazute... Si mai cred ca e important sa identifici cauza unui comportament necontrolat inainte de a incerca sa il opresti.

A existat un declic, un moment in care ai simtit ca te-ai gasit pe tine ca mama, ca stii exact ce vrei si ai incredere deplina in tine?

In momentul in care eram in rezerva de la maternitate si trebuia sa invat sa ma ocup de Carolina... Credeam ca nu voi sti cum sa o tin in brate si cum sa o ingrijesc. Si parca de undeva de sus a venit un semn divin, o incredere in propriile mele forte ca pot si ca stiu sa fiu mama.

Crezi ca vei proceda si te vei simti altfel la cel de-al doilea copil fata de experienta primului copil?

Sunt foarte curioasa cum se va dezvolta o a doua iubire de mama, cum isi va face loc in sufletul meu... Sunt sigura ca nu voi mai avea emotiile de incepatoare in ingrijirea bebelusei, ci voi fi pusa la incercare in momentele in care vom ajunge acasa de la maternitate si va trebui sa le fac fata ambelor noastre fetite. Si Carolina are inca mare nevoie de mine fiind inca micuta si nu imi doresc sa simta ca nu mai este in centrul atentiei.

Ce sfat le dai proaspetelor mamici care se intreaba daca vor sti ce sa faca, daca vor face lucrurile bine, daca se vor gasi pe ele insele ca mamici.

Sa se bucure de fiecare noua traire pe care o aduce un copil si sa-si organizeze lucrurile, bagajul sau camera de dinaninte.