Cum se manifesta legatura profunda dintre mama si copil

In acest articol am scris despre aceasta legatura profunda mama – copil si ce anume inseamna ea, si, mai ales, cum o puteti cladi asa cum va doriti. Scopul articolului este sa va aduca mai multa claritate si perspectiva. In realitate, nu totul depinde doar de tine. Sa ai mai multa compasiune si intelegere si pentru tine in acest proces uimitor de descoperire a copilului tau, si, asa cum deja probabil ai si observat, de descoperire si a ta. Cu o intelegere profunda asupra nevoilor tale, vulnerabilitatii si identitatii tale.

Ce inseamna aceasta legatura profunda de care se tot vorbeste dintre copil si mama?

1. Este sentimentul de siguranta datorat faptului ca doar tu ca si adult poti sa raspunzi nevoilor lui, ale ei. Depinde de tine intru totul. Cel putin la inceput. Daca tu ii observi, tu il vezi si ii accepti si raspunzi nevoilor si el se va accepta pe sine, va intelege implicit ca nevoile lui conteaza, ca are dreptul la ele si asa va simti incredere. Procesul este denumit psihologic co-reglare. Tu ca mama raspunzi in mod predictibil si consistent la nevoile fizice si emotionale ale copilului. Indeplinirea nevoilor, de exemplu cand plange si ii oferi alinare, inseamna cladirea acestei relatii de siguranta cu sine si cu ceilalti. Cand copilul rade, tu raspunzi si razi, zambesti si tu. Cand are un disconfort, ii poti contine trairile, ii oferi alinare, cand se bucura, ii oglindesti bucuria, curiozitatea. Sigur, aceasta disponibilitate nu este prezenta tot timpul. Comportamentul copilului poate fi adesea o provocare, si oboseala, lipsa de somn sau vitalitate te face sa fii mai putin disponibila pentru el. Cheia este insa ca in marea majoritate a timpului tu sa fii disponibila sa-si poata regla disconfortul, emotiile in relatia cu tine. Singur inca nu are resurse cognitive si emotionale. Nici un parinte nu este perfect si nu poate devenii perfect. Insa intelege implicit pentru ca esti emotional prezenta ca tu esti in siguranta, eu sunt in siguranta si lumea este un loc sigur.

2. Incurajarea treptata a autonomiei copilului. Tranzitia de la depind exclusiv de tine, la incep sa am incredere si sa am resurse sa raspund si eu propriilor nevoi este treptata. De exemplu, copilul observa cand se joaca ca miscarea unei jucarii ii produce bucurie si repeta miscarea. Isi ofera singur o bucurie. Tranzitia insa dureaza pana se incheie maturizarea emotionala. Ceea ce inseamna aproximativ 24-26 de ani. Atat de mult dureaza acest proces de maturizare. Ceea ce ne reaminteste cat de fragil si vulnerabil este omul si cat de valoros este tot procesul cladirii acestei relatii profunde mama-copil. Va fi un adult care va stii cand se simte in siguranta si cum este acest sentiment. Cand si unde te simti tu in siguranta? Acasa este pentru cei mai multi dintre noi spatiul de siguranta. Cum este pentru tine acest sentiment? Ca si cum ai avea radacini, profunde, solide. Cum simti siguranta in corp? Si cum reactionezi, ce gandesti si cum te simti cand nu percepi siguranta?

3. Inseamna grija pentru tine, nevoile tale, sa te conectezi si reconectezi cu tine. Grija ta pentru tine este cel mai mare dar pentru copil pentru ca invata de la tine sa se iubeasca pe sine, sa se accepte. Pauzele de somn, meditatia, plimbarile, miscarea, odihna, intalnirile cu prietenele, relatia cu partenerul, tot ce simti ca te reincarca, iti da energie. Pentru ca tu oferi mult si dragostea ta pentru copil are nevoie si de energia ta ce vine din ceea ce iti oferi, din ce primesti de la ceilalti. Copilul are nevoie de prezenta ta fizica si emotionala. Insa are nevoie de o mama cu momentele de ei relaxare, de vitalitate, joaca. Cere ajutor, lasa-te sprijinita si ingrijita si tu. Nevoile tale sunt acum si in grija sotului, a familiei, prietenilor. Tu singura nu ai cum sa oferi atat de mult, fara sa primesti mult si sa ai grija de tine. A-ti oferi tie, inseamna a-i oferi copilului tau. Legatura va deveni una profunda pentru ca tu esti conectata profund cu tine si nevoile tale.

4. Implicarea tatalui in a raspunde nevoilor mamei, in primul rand si, in al doilea, in a raspunde nevoilor copilului. Legatura emotionala si relatia de siguranta dintre mama si copil depinde intr-o mare masura si de implicarea activa a tatalui. Copilul are nevoie de o relatie de atasament sigura cu ambii parinti, echilibrata. Mai ales pentru a preveni teama de abandon, anxietatea copilului cand nu este in preajma adultul. Sentimentul ca nu poate conta pe tine emotional, si, din frica, se agata, devine hipersensibil, ii este greu sa se linisteasca chiar si cu sprijinul parintilor, sau dimpotriva, invata ca nu poate depinde de ceilalti si pare exagerat de independent, nu isi exprima trairile, fricile, pare „cuminte” sau prea cuminte si intelegator. Invata ca cel mai bine ca sa supravietuiesti este sa nu simti, ceilalti nu te pot proteja si alina.

5. A avea grija de relatia de cuplu. Principala responsabilitate pentru relatia de cuplu in primele luni, pana la 2 ani este a barbatului, datorita, evident implicarii mamei in relatia cu copilul. Insa o buna relatie de cuplu inseamna ca disconfortul tau ca femeie, mama, sotie este reglat intr-un mod sanatos in cuplu, alaturi de partener. Afectiunea o primesti de la barbat si nevoile tale sunt implinite. Vitalitatea si re-conectarea treptata cu nevoile erotice, cu feminitatea, creeaza un spatiu sanatos pentru o relatie sanatoasa cu copilul tau si copilul simte ca tu esti bine, voi sunteti bine si el se poate relaxa sa creasca, sa exploreze, sa se joace. Sa fie copil. Nu vigilent la certurile, raceala, distanta dintre voi. Fiecare dintre noi am simtit cum copilul nostru este bine, se simte in siguranta cand relatia noastra de cuplu este una plina de caldura, tandrete si in care ne rezolvam cu intelepciune divergentele si avem conversatii dificile asumate. Nu este usor, insa merita. Pentru noi si copil.