Copiii au nevoie de limite: 5 tactici pasnice pentru stabilit reguli

Vesti precum „trebuie sa plecam acasa”, „trebuie sa imi dai mana cand traversam”, „chiar trebuie sa stai in scaunul pentru copii in masina” (si orice altceva le limiteaza libertatea si vointa) pot fi motive de mari razvratiri si manifestatii lacrimogene de opus rezistenta in randul celor mici ai nostri.

Nici pentru noi, mamicile, nu e placut sa fim puse in pozitia ingrata a lui „nu e voie”, insa ceea ce trebuie sa stim in aceste situatii este ca, in ciuda aparentelor, le facem un mare bine copiilor daca le impunem aceste limite cu fermitate si consecventa. Sa vedem de ce.

De ce e nevoie de limite?

Copiii mici inca nu si-au dezvoltat capacitatea de auto-control si nu isi pot gestiona impulsurile cum o facem noi, adultii. In plus, ei acum invata ce e acceptabil sa faca si ce nu si care sunt consecintele actiunilor lor, si, prin urmare, ei nu se pot controla pentru a nu face sau a se opri din anumite lucruri, chiar daca li s-a spus ca e inacceptabil. Insa, in mod evident, exista comportamente care trebuie limitate, fie ca e vorba de cele care sunt clar distructive, care presupun ranirea celor din jur sau care le pun viata in pericol.

Asa ca, aici intervenim noi – mamicile si taticii. Libertatea completa este o povara mult prea mare pentru un copil mic, iar noi avem datoria de le impune anumite limitari si reguli care vor fi benefice pentru ei: copiii vor creste intr-un mediu previzibil, stiind la ce sa se astepte, se vor simti in siguranta si sub control – acestea fiind ingredientele esentiale pentru bunastarea lor emotionala si sociala.

Sigur ca prin acest lucru nu intelegem limitarea masiva a autonomiei celui mic – este vorba doar de impunerea limitelor de care este neaparat nevoie, in mod obiectiv si nu prin prisma oboselii noastre, de exemplu.

Prin urmare, impunerea limitelor trebuie vazuta ca o masura care sa ii tina pe cei mici in siguranta (fizica si emotionala) in timp ce le dam toata libertatea pe care „o pot duce”.

Dar acum ca ne-am pus la punct cu teoria, sa vedem cum stam cu practica. Caci stim cat de exasperant poate deveni sa incerci sa impui o limita fara succes unui pusti obosit dupa 2 ore de zbenguit in parc, stim ce crize pot aparea, stim ca uneori pur si simplu ne pierdem rabdarea, iar alternativa tipatului, a amenintarilor si a pedepselor pare singura valabila. Insa, atunci cand vrem sa impunem o limita e-fi-ci-ent, care sa nu fie perceputa ca ceva ostil, abuziv, impulsiv, si care sa fie interiorizata de copil, este crucial sa ramanem calmi. Prietenosi. Blanzi.

Asa ca, va prezentam 5 tactici pasnice pentru a impune cu bine limite.

6 tactici pasnice pentru stabilit reguli

1. Ofera explicatii folosind cuvinte, un ton calm si gesturi

   Este esential ca cel mic sa inteleaga de ce ii este impusa o anumita limita. „Pentru ca asa zic eu!” nu e o optiune. De asemenea, e important si tonul pe care oferim explicatia: cel mai indicat e sa folosim un ton calm (fara sa ridicam vocea sau sa vorbim printre dinti), dar autoritar. Gesturile ajuta si ele (ne lasam pe vine, sa avem privirile la acelasi nivel, la aratam prin pozitia mainilor ca suntem deschisi, ca nu ii certam, atunci cand dam explicatii sa il ajutam prin gesturi sa vizualizeze pericolul la care se expune/consecintele comportamentului etc.). Si inca ceva: trebuie sa fim pregatite sa repetam de multe ori „de ce nu e bine sa faci asta” – s-ar putea sa fie nevoie sa repeti de 100 de ori pana cand cel mic sa accepte si sa respecte limita pe care vrei sa i-o impui.

2. Arata-i ca il intelegi

   Spune-i ca intelegi ce vrea sa faca: „Esti foarte nervos. Stiu ca vrei sa mai stam in parc, dar nu e in regula sa o lovesti pe mami. Ma doare.”, „Stiu ca vrei sa mergi de unul singur, dar trebuie sa imi dai mana cand traversam, uite ce repede merg masinile, te pot lovi.”

3. Ofera-i alternative

   Ofera-i copilului tau alternative pentru a-si canaliza energia. De multe ori, daca intrerupi un comportament fara sa ii oferi o alternativa acceptabila, comportamentul inacceptabil va continua. Asa ca, daca joaca in parc s-a terminat, ea poate continua acasa, daca nu putem varsa apa pe jos in casa, putem face asta in gradina, daca la traversare trebuie sa dea mana, poate sa merga singur cand ajungem pe un trotuar ferit si asa mai departe.

   

4. Fii consecventa

   Consecventa este cheia succesului. Fiind consecvente in aplicarea regulilor ii vom invata sa faca alegeri bune si sa aiba incredere in mediu si in ei insisi. Daca regulile se schimba de la o zi la alta copiii vor deveni confuzi si nu vor mai stii sa ia decizi bune (cine n-ar fi confuz dupa ce intr-o seara a obtinut cateva ore de stat treaz cu un tantrum, dar umatoarea seara cu aceeasi criza de plans n-a mai reusit?). Oricat de induiosata ai fi, tine-te pe pozitii, „doar de data asta” nu functioneaza.

5. Evita negocierile

   Sigur ca de multe ori cand incercam sa impunem o regula care trezeste proteste ne simtim vinovate, ne gandim ca poate ar trebui sa fim mai flexibile si intelegatoare sau pur si simplu suntem prea obosite ca sa ne tinem tari. Insa, nu-i faci niciun bine celui mic daca il lasi sa negocieze cu tine. Cel mic va intelege ca poate negocia mereu, pentru lucruri din ce in ce mai mari, iar micul sistem de reguli necesare se va narui. Asa cum am mai spus, a avea si a respecta in mod consecvent regulile ii va conferi copilului senzatia de siguranta. Vor simti ca exista coerenta, structura si logica in lumea in care traiesc.