Copiii mici si problemele lor de comportament

Bepanthen^®: De ce ai ales sa lucrezi cu copiii?

Andreea: Am inceput sa lucrez cu copiii acum 4 ani, incepand printr-un program de voluntariat, la un centru pentru copii cu dificultati de invatare. Dupa perioada de voluntariat, am devenit terapeut si misiunea mea era sa ajut cat mai mult copiii cu care lucram. Nu conta ca era greu, important pentru mine era ca acel copil sa aiba parte de un proces terapeutic cat mai eficient. Lucrand zi de zi cu copilul, acesta a inceput sa progreseze. A inceput sa foloseasca propozitii, in conditiile in care inainte se exprima cel mult in cuvinte singulare. Din momentul in care l-am auzit spunand "Deea, vreau balon galben mare", am stiut ca asta e carierea pe care mi-o aleg.

Bepanthen^®: Daca ai face un Top 5 al problemelor de care te-ai lovit sau ai auzit la copiii de pana in 5 anisori, care ar fi acestea si cum se manifesta fiecare?

Andreea: In lucrul cu copiii intalnesti comportamente problema precum agresivitate, non-complianta, anxietate, tulburari de somn, tulburari de limbaj, probleme de integrare sociala, selectivitate in alimentatie, dificultati in trainingul de toaleta, deficit de atentie, probleme emotionale etc. Vorbind despre agresivitate consider ca, in primul rand, parintii ar trebui sa faca distinctia intre asertivitate si agresivitate. Mai exact, chiar daca e dezirabil ca un copil sa isi exprime dorintele, emotiile, trairile, trebuie stabilite granite intre comportamentele acceptate (cere ce isi doreste folosind un ton si o postura adecvata) si neacceptate social (plans, tipat, ton neadecvat, aruncat obiecte).

• Non-complianta. Daca lasam copiii sa ia propriile decizii (ce mananca, cum se imbraca, unde merg) de la o varsta frageda riscam ca mai tarziu sa nu se mai poata complia la regulile care apar. Ne putem referi aici la momentul integrarii in sistemul scolar cand copilul trebuie sa se conformeze la regulile grupului.
• Anxietatea la copii se manifesta oarecum diferit decat la adulti. Sunt anumite comportamente care pot ridica semne de intrebare cum ar fi: tulburarea de somn, dificulatea de concentrare, evitarea anumitor persoane sau situatii, cautarea excesiva a adultului, tristete sau chiar atacuri de panica.
• Tulburari de somn. Este o manifestare a anxietatii si apare atunci cand copiii adorm la ore tarzii, se trezesc in mijlocul noptii, adorm greu (parasomnii), se trezesc usor si au intervale de somn variabile.(disomnii)
• Tulburarile de limbaj, care includ inlocuirea limbajului vocal cu indicatii, pronuntia deficitara a anumitor sunete, refuzul de a vocaliza, ar trebui sa ridice semne de intrebare parintilor in ceea ce priveste dezvoltarea limbajului la copilul lor.
• Integrarea sociala. Dupa cum bine stim, parintele reprezinta un model pentru copilul sau. As sfatui parintii sa acorde o atentie sporita comportamentelor sociale pe care le manifesta in preajma copiilor lor, dar si la conduita lor generala care are un impact similar. De exemplu, raportarea la persoanele din jur, discriminarea, acceptarea diverselor tipologii de oameni, toate acestea se pot reflecta in conduita sociala a copilului. Parintii trebuie sa se gandeasca bine inainte sa accepte comportamente ale copiilor lor precum: refuzul interactiunii cu ceilalti, refuzul de a raspunde persoanelor din jur sau de a impartasi experiente.
• Training de toaleta (renuntarea la scutece). Pentru ca in zilele noastre folosirea scutecelor creeaza mult mai putin disconfort, retragerea lor este uneori amanata. Prin urmare, copiii ajung sa poarte scutece pana la varste mai mari. Totodata, pot aparea si unele probleme de comportament in incercarea de a le retrage. Exista tehnici comportamentale eficiente si care rezolva problema simplu si rapid. Ceea ce nu stiu parintii este ca pot apela la analisti comportamentali pentru rezolvarea acestor probleme.
• Selectivitatea in alimentatie. Copiii care accepta un numar restrans de alimente in timp ce au reactii de aversiune la alimente noi, risca sa aiba deficiente nutritionale. Selectivitatea in alimentatie se regaseste in exemple precum: copilul mananca doar alimente moi, dar le refuza pe cele tari, prefera alimente rosii, dar le refuza pe cele verzi sau refuza sa mestece. Depasind aspectele medicale, recomand expunerea copilului la alimente cu texturi, culori sau prezentari cat mai variate. Daca problemele escaladeaza, parintii pot cere ajutorul analistilor comportamentali.
• Deficit de atentie. Din experienta mea, se fac frecvente confuzii intre capacitatea slaba de concentrare a copilului si tulburarea de atentie. (ADHD). Parintii trebuie sa stie ca daca copilul are, totusi, macar un numar restrans de activitati pe care se poate concentra, nu putem vorbi de un astfel de diagnostic. Ce pot face parintii este sa antreneze copilul in cat mai multe activitati ce ii solicita atentia, crescand progresiv timpul petrecut intr-o activitate. Trebuie tinut insa cont de varsta copilului atunci cand stabilim timpul alocat fiecarei activitati.
• Probleme emotionale. Timiditatea, emotivitatea excesiva, plansul excesiv sunt comportamente care afecteaza adaptarea sociala.

Bepanthen^®: Care crezi ca sunt motivele pentru care aceste probleme apar de la varste atat de fragede?

Andreea: Exista o multitudine de factori care pot duce la aparitia problemelor enumerate, de la mediul familiar, stilul de educatie, nivelul de educatie al parintelui, motivatia, abilitatile copilului, consecintele aplicate, temperamentul copilului, pana la genetica si resurse externe. Parintele poate controla insa mediul in care se dezvolta copilul pentru a favoriza o evolutie armonioasa a acestuia.

Bepanthen^®: Cum isi pot da seama parintii ca e ceva in neregula cu piticii lor si nu e doar o pasa proasta a acestora?

Andreea: Un indiciu pentru parinti ar fi frecventa aparitiei acestor probleme. Lipsa de adaptare, incapacitatea, conflictul constant cu parintii, colegii sau cadrele didactice, schimbarile semnificative in dispozitie sau comportament.

Bepanthen^®: Ce pot face parintii pentru a evita escaladarea acestor comportamente?

Andreea: Sfatuiesc parintii sa accepte posibilitatea ca aceste comportamente neobisnuite pot fi un semnal ca exista o problema si nu este doar o pasa proasta. Parintii ar trebui sa ramana deschisi la ideea ca ceva din propriul comportament poate fi o parte din problema copilului si sa nu considere ca problema copilului este localizata doar la el.

Bepanthen^®: In ce cazuri este nevoie de expertiza unui terapeut?

Andreea: Asa cum am mentionat mai sus, parintii pot apela la terapeut pentru o multitudine de situatii, nu doar pentru cele de ordin patologic. Vorbim de dezadaptari, conflicte, incapacitati, ruperi de ritm, abateri fata de comportamentul des intalnit la copiii de aceeasi varsta. Expertiza unui terapeut economiseste timpul si energia parintelui oferind solutii concrete.

Bepanthen^®: Cat de importanta este, in opinia ta, identificarea si tratarea lor preventiva?

Andreea: Inceperea interventiei cat mai timpurie este foarte importanta. Pe langa reducerea costurilor, identificarea si tratarea problemelor la o varsta cat mai mica simplifica intregul proces terapeutic. (copilul este mai receptiv, invata mai repede si comportamentele nu sunt inca la fel de bine intarite)

Bepanthen^®: Cat poate dura un astfel de tratament si in ce consta el? Care este rolul parintilor din momentul aparitiei terapeutului?

Andreea: Exista mai multi factori de care depinde durata si evolutia tratamentului: varsta copilului, problema aparuta, rolul familiei, resursele si continuitatea acestuia. Parintii au un rol esential in implementarea tratamentului la copilul lor. Este gresita conceptia parintelui ca un terapeut poate solutiona problema strict in cadrul inchis al unui cabinet. Adevaratele resurse le detine intotdeauna parintele, terapeutul fiind cel care da sfaturi si propune tehnici avizate.

Bepanthen^®: Ce sfaturi ai avea pentru mamicile moderne din comunitatea Bepanthen^®?