Cum hotaraste bebelusul ca lumea este un loc bun

Cum hotaraste bebelusul ca lumea este un loc bun
Ramona Oros

Ramona este psiholog, psihoterapeut si fondator Monterra (gradinita si scoala Montessori). Fiind alaturi de copii, educatori si parinti, Ramona are sansa de a contribui intr-un mod esential la educarea si dezvoltarea fiintei umane. Crede cu tarie ca impreuna putem creste copii impliniti si fericiti.

Fiintele umane cresc din iubire si cu iubire. Calatoria fiecaruia dintre noi incepe din momentul in care un sambure de viata apare inauntrul mamei. Cum ajunge acest sambure sa devina eu, tu, el, este o intrebare fascinanta.

Stim ca fiecare dintre noi este rezultatul interactiunii complexe si reciproce dintre genele care ne construiesc si mediul in care ne dezvoltam. 

Unul dintre cele mai puternice mecanisme  ale dezvoltarii umane descoperit pana in prezent este relatia de atasament. Atasamentul se stabileste din primul moment al existentei intre mama si viitorul bebelus.

Dupa nastere, relatia de atasament se poate construi si cu o alta persoana decat mama. Vom presupune in continuare ca mama este cea care are in grija copilul.

Relatia de atasament creata intre mama si copil implica intreaga dezvoltare fizica si psihologica a copilului. In interiorul acestei relatii, bebelusul isi formeaza credintele despre sine, lume si viata, ca si modalitatile primare de adaptare la lumea din jur si la ceilalti. Aici au loc dezvoltarile neuronale si achizitiile motorii si emotionale.

Atasamentul poate fi securizant si insecurizant. 

O relatie de atasament securizant este un dar pe care bebelusul il va purta cu sine intreaga viata. Presupune un echilibru intre comportamentele de explorare independenta a mediului inconjurator si cele de cautare/reconfirmare a afectiunii - legatura afectiva cu mama. Atasamentul securizant este asociat cu stima de sine crescuta, sanatate emotionala, rezilienta, initiativa, bune abilitati de relationare sociala, o buna capacitate de concentrare.

Perioada prenatala este una foarte importanta, in care are loc dezvoltarea accelerata a puiului de om. Bebelusul locuieste in corpul mamei si ajunge astfel sa ii cunoasca vocea, sa ii auda bataile inimii, sa inteleaga ca este bine venit in viata ei. Mirosurile, sunetele, gusturile, muzica, la care bebelusul este expus in aceasta perioada il ajuta sa se adapteze la viata postnatala si sa aiba un prim contact cu lumea de afara. Bebelusul isi foloseste inca de pe acum simturile: tactil, olfactiv, gustativ, auditiv, vizual, ca si mintea, pentru a asimila informatii si a invata. Se familiarizeaza cu sunetele limbii materne si astfel se pun bazele dezvoltarii limbajului. Adora sa i se cante si sa i se vorbeasca. Are deja preferinte culinare si pozitii favorite. Are tehnici de impact pentru a-si face simtita prezenta. Se foloseste de miscari pentru a se cunoaste pe sine insusi si a intelege harta propriului corp. Absoarbe prin fiecare celula sentimentul de incredere pe care mama i-l transmite prin aceasta convietuire foarte intima.

Pentru a se simti bine venit, bebelusul are nevoie sa primeasca mesaje ca: “Ma bucur ca esti viu. Poti sa iei decizii sanatoase despre experientele tale. Viata ta iti apartine. Nevoile si siguranta ta sunt importante. Te iubesc asa cum esti. Poti sa te nasti atunci cand esti pregatit.”

Si, atunci cand este pregatit, sperand ca si mama este pregatita, se avanta in lumea cea mare. O trecere cat mai lina de la un mediu la altul este foarte benefica. Este prima experienta de separare, care ofera ocazia primei intalniri fata in fata. Relatia se schimba. Mama si bebelusul se regasesc, iar bebelusul cauta in mediu lucrurile familiare care ii ofera confort: vocea mamei, sunetul inimii ei, miscarea si atingerea propriului corp. Poate melodia preferata. 

Mama si bebelusul continua relatia lor simbiotica, in care bebelusul depinde de mama, pentru a primi dragoste, lapte si stimulare senzoriala.

bebelus-tinut-de-parinti

Mama este responsabila de a se ingriji de nevoile de baza ale bebelusului.

Nevoia de contact direct. Prin contact, bebelusul isi recunoaste mama, re-stabileste relatia de atasament, se simte acceptat ca membru al familiei, primeste hrana. Hrana este in primul rand o forma de socializare si contact uman, o modalitate prin care bebelusul primeste dragostea de care are nevoie, in interiorul relatiei.

Respectul pentru ritmul propriu al bebelusului – nevoia de hrana si de somn sunt satisfacute in acord cu semnalele emise de bebelus. Este o forma de recunoastere a bebelusului ca persoana, si o permisiune de a exista separat de mama.

Rutina zilei, prin care bebelusul poate anticipa momentele zilei. E o prima forma de control asupra mediului.

Spatiu suficient pentru miscare si explorare vizuala. Fara gratii, fara imobilizarea membrelor. Creierul bebelusului este o masinarie uimitoare de asimilare si procesare de informatii. 

Are nevoie de explorare senzoriala a mediului. Sa vada lucruri frumoase, sa studieze fetele umane, sa auda zgomote, sa miroasa, sa atinga obiecte din mediu, sa se joace.

Tot ceea ce mama face cu bebelusul este o forma de educatie. Toate actiunile obisnuite prin care bebelusul este ingrijit: tinut in brate, ingrijit fizic (schimbat, spalat, etc), hranit – la san sau cu biberonul, contin in sine mesaje despre relatie, despre personalitatea mamei, atitudinea ei fata de bebelus, fata de corp, credintele familiei.

Cand totul merge bine, bebelusul dobandeste sentimentul increderii in mediu. In urma experientelor repetate in care nevoile sale au fost satisfacute, bebelusul considera ca lumea este un loc bun si de incredere.

Mai ales daca mesajele care ajung la el sunt: “Sunt bucuroasa ca esti aici. Tu apartii aici. Ai dreptul sa fii aici. Locul tau e aici. Nevoile tale sunt importante pentru noi. Suntem bucurosi ca esti ceea ce esti.  Suntem bucurosi ca esti tu cel pe care il vedem. Ca esti fetita/baiat, dupa caz. Poti sa cresti in ritmul tau. Poti sa simti ceea ce simti. Vrem ca tu sa fii aici cu noi. Ne dorim sa avem grija de tine. Ne place sa te tinem in  brate, sa fim laga tine, sa te mangaiem, sa te atingem.”

bebelus close up

Astfel, bebelusul, si in acelasi timp adultul de mai tarziu, invata despre ce inseamna atasament fara violenta si intimitate fara pierderea identitatii.

Si povestea merge mai departe.