Cum sa intelegem emotiile copilului nostru

Cum sa intelegem emotiile copilului nostru
Cristina Tulbure

Cristina este lector universitar la Universitatea de Vest din Timisoara, doctor in stiintele educatiei si mama. Avand multi ani de experienta in invatamant (de la prescolar, la universitar), atata in practica pedagogica, cat si in cercetare, Cristina a vorbit in editorialele ei despre cum sa intelegem mai bine dezvoltarea copiilor pana in 3 ani.

Descopera cum poti intelege si sprijini copilul in exprimarea adecvata a emotiilor, de la lector universitar Cristina Tulbure, doctor in stiintele educatiei.

Dragi mamici, s-a intamplat vreodata ca micutul vostru sa se infurie brusc, aparent fara niciun motiv? A trecut el oare rapid de la o stare de bucurie la una de tristete? A reactionat el oare negativ la propunerile voastre pline de grija si bunavointa? Va asculta intotdeauna sau opune rezistenta si cauta sa va arate ca el stie mai bine ce trebuie facut?

Daca raspunsurile sunt afirmative, atunci va invit sa descifram impreuna exprimarea emotionala a copiilor nostri. Copiii au nevoie sa isi recunoasca, sa isi inteleaga si sa isi exprime adecvat numeroasele stari emotionale cu care se confrunta zilnic: bucuria, tristetea, teama, dezamagirea, incantarea, furia etc. De asemenea, ei au nevoie de sprijinul nostru spre a invata care sunt modalitatile neadecvate de exprimare a emotiilor (ex. agresivitatea fizica sau verbala) si cum pot fi acestea inlocuite cu manifestari emotionale pozitive. Modul de exprimare si manifestare a emotiilor se invata, in primul rand, din interactiunea cu parintii. Cercetarile din ultimii ani arata ca reactiile emotionale ale parintilor constituie un predictor pentru competentele emotionale ale copiilor (Petrovai, Botis, Tudose, Constandache, 2008).

Copil blond sub plapuma cu carte de povesti

In dezvoltarea emotionala a copilului cu varsta intre 1 si 3 ani, distingem doua faze importante (cf. Golu, Zlate, Verza, 1994):

  1. Faza opozitiei: apare in jurul varstei de 2 ani si jumatate si cuprinde manifestari care dau serioase batai de cap parintilor:

    • copilul se opune adultului, manifestandu-si astfel independenta (Ex. Nu mananc!; Nu ma spal pe maini!; Nu merg pe acolo!; Nu iti dau mana, merg singur! etc.);
    • copilul se revolta cand nu este lasat sa isi verifice propriile puteri (Ex. Eu dau drumul la uscatorul de par! Eu aprind aragazul! Stiu eu, sunt mare!– iar daca este impiedicat sa faca aceste lucruri devine agresiv verbal si chiar fizic, protestand vehement impotriva interdictiilor adultului);
    • prezinta fluctuatii afective, trecand cu usurinta de la ras la plans, de la bucurie la tristete, de la tandrete la agresivitate;
    • verifica limitele impuse de adult (Ex. Regula este sa nu intre incaltat in camera, dar copilul vrea sa verifice ce se va intampla daca incalca regula, asadar incearca sa intre incaltat. Aici atentie, dragi mamici, daca ii permiteti sa intre incaltat, o va face si in continuare, dar daca il opriti, copilul invata ca regula nu poate fi incalcata, ca parintii sunt consecventi, si, chiar daca pe moment protesteaza, nu va mai incalca regula in viitor).

    Cum procedam?

    Pentru a sprijini copilul in depasirea fazei opozitiei specialistii recomanda sa-l antrenam pe micut in activitati in care sa-si manifeste independenta (tu conduci masinuta, tu conduci caruciorul papusii, tu esti constructorul casei, tu alegi culorile pentru a colora pagina, tu alegi povestea de seara etc.) si sa-i exploatam curiozitatea prin desfasurarea unor activitati care prezinta interes pentru el (dupa ce mananci vom merge la circ; dupa ce strangi jucariile vei primi o surpriza; vreau sa iti arat ceva intr-o carte; care e animalul tau preferat? dupa ce aranjam jucariile vom citi despre animalul tau preferat).

    Fetita blonda cu limba pe geam

    De asemenea, este important sa fim mereu consecventi in aplicarea regulilor, sa ii incurajam comportamentele pozitive (ai reusit, stiam ca poti, am incredere in tine, ai construit o casa mare, cum ai reusit?, poti sa imi arati si mie ce ai desenat? etc.) si sa ignoram, pe cat posibil, comportamentele negative si oferirea de alternative la exprimarea agresiva a starilor emotionale (Ex. cand te supara ceva poti sa imi explici, in loc sa tipi sau sa lovesti obiectele; cand esti suparat poti sa vii sa te tin in brate, in loc sa arunci jucariile etc.).

  2. Faza cooperarii cu adultul: apare, de regula, dupa depasirea fazei opozitiei si cuprinde urmatoarele categorii de manifestari:

    • copilul intelege si interiorizeaza unele interdictii pe care si le impune chiar singur (Ex. Nu mai sug degetul/ suzeta ca sa nu bag microbii in gura; Cand intram in casa intai ne descaltam, apoi ne spalam pe maini; Cand mancam, nu vorbim);
    • copilul are incredere in adult pentru ca acesta il iubeste si il protejeaza (Ex. Eu ascult de mama mea! E cea mai buna mamica! Mama ma ingrijeste! Mama nu vrea sa ma imbolnavesc! Mama mi-a spus: cu cat mananci mai bine, cu atat te simti mai bine!)
    • copilul imita comportamentul emotional al parintilor (Ex. Copilul invata sa isi verbalizeze emotiile Sunt suparat, Sunt fericit, Sunt incantat, daca observa ca si parintii isi exprima emotiile prin cuvinte).

    Cum procedam?

    Pentru a castiga si mentine cooperarea copilului cu adultul, specialistii recomanda sa ii explicam consecintele pe care le are exprimarea verbala a emotiei (Ex. Cand imi spui cum te simti, ma bucur pentru ca te pot ajuta; Daca imi explici ce te-a suparat pot sa te inteleg mai bine; Este bine ca imi spui ce te bucura, astfel iti pot face mai multe surprize), sa ii acceptam diferitele emotii (Copilul trebuie sa stie ca parintii il iubesc si il accepta indiferent de dispozitia sa afectiva; Ex. Oricat de suparat ai fi mie poti sa imi explici! Haide, incearca sa imi explici cum te-ai simtit cand copilul ti-a luat jucaria!) si sa sprijinim copilului in recunoasterea propriilor stari emotionale (Ex. Esti bucuroasa pentru ca mama ti-a cumparat jucaria aceasta?; Esti dezamagita pentru ca s-au terminat desenele animate?; Esti trista pentru ca nu mai putem sta in parc?).

    Fetita blonda in gradina cu zmeura pe degete

Dragi mamici, dezvoltarea emotionala a copiilor nostri va fi armonioasa daca respectam urmatoarele 10 principii:

Codul relatiilor adultului cu copilul

  1. Copilul este o persoana in devenire: eu il respect;
  2. Copilul este curios: eu discut cu el;
  3. Copilul se minuneaza: eu il conduc sa caute frumosul;
  4. Copilul vrea sa-si afirme personalitatea: il ajut sa se cunoasca;
  5. Copilul cauta un model: eu ii ofer un exemplu;
  6. Copilul isi descopera corpul: eu ii arat ca sanatatea este o forta;
  7. Copilul se indoieste de el insusi: eu apreciez ceea ce el face;
  8. Copilul vrea sa fie independent: il invit sa fie responsabil;
  9. Copilul nu se cunoaste decat pe sine: eu il invat si altele;
  10. Copilul are nevoie de un ideal: il ajut sa dea un sens vietii sale. (Georges Grinda)