Lectie de tata

„Am stiut dintotdeauna c-o sa fii un tata bun, dar mi-ai intrecut asteptarile.”

Cu vreo trei ani in urma traversam vijelios muntii, pe o ninsoare cu fulgii cat oul de strut si un viscol de lua soseaua pe sus. Am intrat in clinica pe seara, darz ca un viking si m-am indreptat intrebator spre receptie.

„Aveti o fetita frumoasa foc si o sotie foarte curajoasa.”

Cand am intrat in camera si mi-am vazut fetele, una cu un zambet cald pe fata desi se vedea ca e franta de oboseala si cealalta gangurind cu ochii inchisi, mi s-au inmuiat genunchii si mi s-au umezit ochii intr-o clipa. Halal viking. Eram tata.

Au urmat primele nopti nedormite, ca nu eram obisnuit cu somnul in reprize de-o ora, iar daca pe mama alaptatul o adormea de-a dreptul magic, ca si pe cea mica, eu ramaneam ca huhurezul cu ochii in tavan si saream la orice miscare din deget a gazei. Nici nu faceam mare lucru, dar eram acolo, si pentru fetele mele asta parea de-ajuns.

Apoi au venit durerile de burtica si singurul loc unde bebelul se linistea era pieptul lui taca-su, deja ma simteam important, din nou viking. A venit si prima febra serioasa, de-aveam amandoi inimile cat boaba de cireasa, au venit si primele cuvinte, de-aveam amandoi inimile cat dovleacul, au venit si primii pasi, de-am inceput amandoi sa sarim ca acrobatii sa nu se loveasca mititica.

Incet-incet, jocurile cu tati au devenit diferite de jocurile cu mami. Si glumele si raspunsurile si lectiile si strambaturile au inceput sa se schimbe pentru fiecare. Ioana e gaza lui tati si gandacelul lui mami, Ioana numai cu tati face aia si ailalta ca tati e mare smecheroi si numai la mami se duce cand o doare, ca mami trece durerea.

Am invatat si inca invat sa fiu tata zi de zi, fara sa ma uit prin manuale, dar uitandu-ma tot timpul la fetele mele. Si de la lucrul asta atat de usor de facut, sa fii atent la copil si la sotie, incepe totul. Asa iti dai seama cand trebuie sa fii calm si puternic pentru ele si cand poti sa tremuri ca o varga, cand trebuie sa ai rabdare, cand trebuie sa fii jucaus si cand trebuie sa fii aspru.

Nu e un calcul, nu e un joc al procentelor, nu e o munca de impartit aritmetic intre tine si mama, nu e vorba de cine ajuta pe cine si cine se sacrifica pentru ce. Pur si simplu mama si tata trebuie sa aduca ce au mai bun in fata copilului si niciodata, niciodata sa nu-l faca sa se simta mai important pentru unul decat pentru celalalt, mai bun pentru unul decat pentru celalalt, mai drag unuia decat celuilalt.

Asta e lectia pe care am invatat-o ca tata, sa ma uit tot timpul la fetele mele. Cu dragoste. Si ele imi depasesc asteptarile in fiecare zi.