Mamica moderna si presiunea de a creste copii fericiti

Lumea in care ne crestem astazi copiii arata mult diferit fata de cea a parintilor si bunicilor nostri. Rolurile in familie sunt diferite, informatia si posibilitatile sunt din ce in ce mai multe, librariile si internetul sunt pline de carti de parenting si de sfaturi pentru cum sa crestem copii fericiti, insa timpul pare sa fie tot mai putin si presiunea tot mai mare. Care este cea mai buna alegere pentru micutul meu? Cum sa ma asigur ca el se va transforma intr-un adult fericit? Care este cea mai buna metoda educativa prin care ii pot asigura o viata buna? Oare am facut tot ce se putea face ca sa-i asigur un viitor bun?

Pentru toate mamicile care isi pun aceste intrebari, scriitoarea americana Jennifer Senior are un sfat: opriti-va si inspirati adanc; nu puneti atat de multa presiune pe voi inseva.

Este clar ca orice mama isi doreste cel mai mult ca piticul ei sa fie fericit, insa in cartea sa „All Joy and No Fun” („Doar fericire si nici un pic de distractie”) Jennifer Senior se intreaba daca, nu cumva, tocmai acest obiectiv mult-dorit al fericirii pune prea multa presiune pe parinti si ii face anxiosi. Motivul ar fi ca „fericirea” este ceva foarte vag – ea este diferita pentru fiecare om in parte, inclusiv pentru copiii nostri, si nu este ceva ce poate fi „predat”.

Ceea ce propune Senior este ca, in loc sa ne propunem sa ii facem pe copiii nostri fericiti, mai bine sa incercam sa-i ajutam sa isi dea seama ei singuri ce anume ii face fericiti si cum pot obtine acele lucruri. Și cum facem asta? Simplu: prin a-i invata lucruri mai concrete, virtuti precum moralitatea, decenta, dragostea sau harnicia.

De ce ne sperie sa devenim parinti

In cartea ei, Jennifer Senior citeaza o serie de studii din ultimii 50 de ani care vorbesc despre criza pe care adultii o resimt cand devin parinti: adesea, ei resimt mai mult stres decat cei care nu au copii, sunt confuzi si au stari de anxietate.

Acest lucru, sustine autoarea, se datoreaza in mare parte modificarii rolurilor din cadrul familiei si faptului ca a fi parinte nu mai este ceva atat de bine definit cum era in trecut. Din punct de vedere istoric, schimbarile s-au produs atat la nivelul rolului copiilor (pana in a doua jumatate a secolului 20, copiii incepeau sa lucreze de varste fragede, deci reprezentau pentru parinti reale surse de venit si aveau nevoie de mai putina supraveghere si atentie), cat si la cel al parintilor (cele mai multe femei astazi sunt in campul muncii si acorda o atentie la fel de mare vietii profesionale ca si celei de familie). Prin urmare, nu exista un scenariu clar pentru ce se intampla si ce trebuie sa facem atunci cand un copil vine pe lume.

Mamici, relaxati-va, faceti bine ce faceti

Asadar, aceasta nesiguranta in ceea ce priveste rolurile, alaturi de multimea de optiuni disponibile si timpul tot mai scurt, poate pune multa presiune asupra parintilor zilelor noastre. Putem deveni prea protectivi si sa ne dorim sa-i ferim pe copii de tot ce e rau si urat. Sau sa vrem cu tot dinadinsul sa-i facem fericiti, sa-i obligam la cat mai multe activitati curiculare si extracuriculare si, in felul acesta, riscam sa nu-i lasam sa descopere singuri ce le place.

In concluzie, Jennifer Senior spune ca parintii ar trebui sa priveasca rolul pe care il au intr-un mod mai relaxat, fara a pune atat de multa presiune pe ei insisi.
Intr-un discurs TED, Jennifer spunea:

Cred ca intr-o alta epoca, nu am fi asteptat chiar atat de multe de la noi insine. Si ar trebui sa tinem minte asta de fiecare data cand suntem in fata rafturilor uriase de carti de parenting.

Nu stiu sigur cum am putea crea noi norme pentru lumea in care traim, dar cred ca in incearcarea noastra disperata de a crea copii fericiti, s-ar putea sa ne fi asumat un obiectiv gresit. S-ar putea sa fie un obiectiv mai bun sa ne concentram pe a creste copii productivi, copii morali si sa speram pur si simplu ca fericirea va veni in virtutea lucrurilor bune pe care ei le fac, a realizarilor lor si a dragostei pe care ne-o poarta.