Mamicile descopera: cum devin barbatii tati

De cand o avem pe Carolina am descoperit un alt Alexandru. In mod special de cand fetita noastra a mai crescut si ne arata cand ii place un anumit lucru sau vrea ceva. De obicei un barbat greu de emotionat, am ajuns acum sa-l vad din ce in ce mai atent si fascinat de cat de frumos e sa cresti un puiut de om.
Nu pot sa spun ca a fost genul de barbat care sa schimbe scutece, mai ales pentru ca este destul de mult timp plecat de acasa, dar este in permanenta preocupat sa-si ocroteasca cuibul si sa se ingrijeasca de noi.
Se framanta de zor cand Carolina pupaceste cu drag vreun baietel, pentru ca ea e foarte lipicioasa, si el foarte gelos; o lasa sa zburde libera prin gradina, dar are grija sa nu se intepe in vreun trandafir; merge cu placere cu ea pe umeri la plimbare... Nu pot sa uit concediul din vara asta cand nu stiu care dintre ei doi era mai incantat de discoteca pentru copii din fiecare seara de la hotel. Si tot in vacanta de anul asta am mai progresat intr-o directie, aceea ca tati sa aiba o sarcina numai a lui, legata de Carolina: s-a ocupat in exclusivitate ca fetita noastra sa se imprieteneasca cu apa din piscina. Asa ca atunci era momentul lor de giugiuleala si balaceala.
I se inmoaie genunchii cand vine spre el si il prinde de picioare, il vad cum ii creste inima cand striga incontinuu „tata” sau cand ne minunam de cat de mult ii seamana fizic. Se mai mandreste cu faptul ca e hotarata, asa cum e si el, si ca ii mosteneste pasiunea pentru stafide si masline.
Barbatilor poate ca nu li se declanseaza asa de repede spiritul de parinte cum se intampla la femei. Tocmai de asta consider ca mama ar trebui sa fie la inceput liantul intre copilas si tata. Sa participe impreuna la cursuri de puericultura inainte de nastere, sa mearga impreuna la cumparaturi, sa ii trimita mereu lui tati poze cu bebe atunci cand e plecat etc.
Mi se pare totusi uneori ca nu prea are rabdare sa o astepte sa creasca. Ar vrea sa ii puna deja aripioare gonflabile ca sa inoate, desi sunt recomandate abia de pe la 3 ani, ii da sa manance dumicati cam mari, vrea sa plecam la joaca fix cand vine ora de somn a Carolinei... E simpatic in momentele astea si ramane usor dezamagit ca nu le nimereste. :) De la un timp incoace vine mai devreme acasa, ca sa nu piarda timpul de joaca cu cea mica. Ii place sa o scoatem la plimbare si ii observa mereu cu atentie aptitudinile. Ii cam surade ca e Capricorn si are toate sansele sa devina un om tenace si de nadejde.
Trag fericita cu urechea atunci cand povesteste cu cate un prieten la telefon despre ce ghidusii a mai facut Carolina. El singur se gandeste deja la locuri unde nu se fumeaza pentru a putea iesi in 3.
Cred ca si el descopera lucruri noi la el insusi, tocmai cand credea ca le stie pe toate. :)