Activitatea piticului in primul an de viata

Fiecare etapa din viata copiilor nostri este importanta, dar parca primul an e special.

Vrei sa te asiguri ca puiului tau ii cresc aripile si isi ia singur zborul. Probabil ca si voi ati auzit in jurul vostru replici de genul „hai sa vedem ca ia in greutate, si apoi vedem noi”, „sa-l vedem ca face primii pasi” sau „sa faca 1 an si va fi mai usor”... Da, conteaza sa aiba un start asa cum trebuie. Conteaza ca bebelusul sa fie iubit, sa fie incurajat, sa fie alaptat, sa vina pe lume intr-o familie unita. Dar treci cu bine de faza primilor pasi, de aparitia maselelor, incepe sa vorbeasca si realizezi ca, de fapt, greul de abia acum incepe... Si uite-asa nu ne plictisim cu piticii nostri.

De cand a venit pe lume Carolina simt din ce in ce mai mult sentimentul de responsabilitate; de la nevoile ei de zi cu zi si pana la ce o voi invata si ce fel de model ii voi fi.

Imi folosesc cursurile de pedagogie si antrenamentul pe care l-am dobandit la atelierul de muzica lucrand cu copiii. Sunt copii mai mari ce-i drept, dar e bine ca am exersat ce ma asteapta si ca stiu despre mine ca sunt un om calm si rabdator.

Perioada de inceput e o incercare pentru ca pe langa oboseala si necunoscut intervine si imposibilitatea bebelusului de a-si spune oful. Tocmai de aceea am incercat pe masura ce a crescut, sa o ajut pe Carolina sa imi arate ce are nevoie. Si suntem in plin proces de punere a caramizilor una peste alta.

Facem patul impreuna, are o stropitoare de jucarie si uda si ea florile, sterge oglinzile la care ajunge, dam de mancare animalutelor de jucarie. Invatam sa diferentiem obiectele intre ele prin joc, ascunzandu-le si apoi facandu-le sa reapara. Pe langa jucarii clasice, ii iau baloane, paie, farfurii si pahare de plastic colorate, carlige de rufe, practic lucruri simple cu care nu se poate lovi si pornim de aici o sumedenie de distractii care o acapareaza constructiv si care o ajuta sa coreleze si sa descopere noile obiecte. Le sortam pe culori, le mutam dintr-un loc in altul... si imaginatia nu are limite.

Am facut asta intai instinctiv. Recent am inceput sa citesc despre metoda Mariei Montessori ca alternativa la educatia prin pedeapsa si sa aplic si la noi acasa cu buna stiinta astfel de jocuri. Nu ridic tonul, nu o corectez, ci doar o ghidez si o incurajez sa exploreze. Ii mai ascund din jucarii, asa incat sa nu se plictiseasca de ele si sa le regaseasca cu placere dupa un timp. In acelasi timp ursuletii de plus stau intr-un loc si jocurile logice in altul, insa stie unde trebuie pus fiecare dintre ele dupa ce ne-am jucat. Cred ca e important ca inca de pe acum cei mici sa deprinda ideea ordinii dupa distractia de pe terenul de joaca.

La varsta asta un copil invata sa isi constientizeze simturile, asa ca noi mirosim florile, gustam din lamaie, atingem blanita animalutelor pe viu sau cu ajutorul unor carticele haioase cu inserturi ce imita originalul, dar si cuptorul si spunem amandoua „arssss” (ca doar ne-am fript o data si acum stim), urmarim cu atentie ce se intampla in jurul nostru si ascultam cu drag muzica. De fapt, dansul este una dintre activitatile pereferate ale Carolinei. In fiecare dimineata dupa ce se trezeste ma ia de mana si ma pune sa ii dau drumul la melodiile pe care le cant eu cu copiii. Instrumentele muzicale de jucarie sunt de asemenea un mod distractiv de a invata: sa apasam clapele, sa diferentiem si sa recunoastem sunetele etc.

Fetitei mele ii place totodata sa construiasca turnuri din cuburi de diferite dimensiuni si sa rezolve puzzle-uri. Din acelea cu piese mari si realizate din lemn, ca sa nu fie tentata sa le bage in gurita.

Activitatile Carolinei din afara casei sunt plimbari si joaca in parc impreuna cu alti copii, dar si gimnastica specifica bebelusilor pentru a-i forma frumos mersul si a capata incredere in propriile-i miscari.

Cred ca joaca celor mici in prima perioda a vietii lor are un rol mare si trebuie luata in serios, pentru ca acum isi castiga increderea in fortele proprii.