Educatia la varste fragede

Educatia la varste fragede
Andreea Badica

Andreea este terapeut comportamental si vicepresedinte Senzo Kids, un centru pentru dezvoltarea si integrarea copiilor cu dificultati.

Ca viitori parinti, trebuie sa va asigurati ca ati inteles exact ce inseamna acest rol. Afla mai multe despre rolul vostru in educatia celor mici.

De vorba cu Andreea Bădica, terapeut comportamental, despre rolul parintilor in educatia piticilor 

Tu ce stil parental esti?

Un viitor parinte trebuie sa inteleaga si sa se astepte la faptul ca personalitatea copilului lui va fi diferita, ca va avea propriul temperament (ce nu poate fi schimbat), propriile trasaturi, propria individualitate. El trebuie sa fie pregatit sa acorde copilului spatiul necesar pentru ca acesta se se devolte, sa ia propriile decizii, sa faca propriile greseli. Cenzurand in mod constant mediul in care copilul se dezvolta si facand alegerile in locul lui, acest lucru va influenta, pe termen lung dezvoltarea si autonomia acestuia.

E bine de stiut ca exista 5 stiluri parentale generale:

  • Stilul indulgent (permisiv)
  • Stilul autoritar
  • Stilul indiferent (neimplicat)
  • Stilul protector
  • Stilul democratic

Constient sau nu, inca de cand apare copilul, parintii fac alegerea in legatura cu stilul pe care il vor aborda.

Chiar daca studiile arata ca cel mai eficient este cel autoritar, mai important este sa va alegeti ce tip de parinte vreti sa fiti in concordanta cu personalitatea voastra si cu aspiratiile cu privire la dezvoltarea copilului vostru.

Parintii trebuie sa ii asigure copilului un cadru in care acesta sa invete si sa se dezvolte in armonie si siguranta. Tot din familie, in primii ani de viata, copilul dobandeste regulile sociale, invatand sa se adapteze la cerintele societatii si sa socializeze cu oamenii. Parintii sunt cei care modeleaza personalitatea copilului, ofera modele de conduita si ajuta la dezvoltarea cognitiva, psihologica si creativa a acestuia.

Prin ce reprezinta parintele un model pentru copil

In primul rand, in cadrul familiei, (lasand la o parte mostenirea genetica) parintii sunt cei care ii ofera copilului primele lectii de viata. De la parinte, copilul invata cum sa vorbeasca, cum sa ofere afectiune, cum sa se joace, cum sa aiba incredere in el, cum sa se miste, cum sa se raporteze la persoanle din jur si cum sa interactioneze cu acestea. Parintele trebuie sa fie constient de faptul ca tot ce va face sau va spune se va reflecta in conduita copilului sau.

Inca de la inceput, din primul an de viata al copilului, este necesar stabilirea rolului fiecarui membru al familiei (al mamei, al tatalui si eventual al fratilor). Copilul are nevoie atat de un model patern cat si de unul matern pentru a se dezvolta armonios, iar lipsa oricaruia dintre acestea poate crea disfunctionalitati sau poate duce la devoltarea unor sentimente de abandon. Asadar, impartirea atributiilor si responsabilitatilor se va face in functie de abilitatile si disponibilitatea fiecaruia.

Este gresita abordarea care spune ca mama ar trebui sa fie cea responsabila cu ingrijirea copilului in primii ani de viata.

O astfel de abordare poate crea o distanta intre copil si tata sau ceilalti membri ai familiei. De asemenea, intre membrii familiei trebuie sa existe intotdeauna consecventa cu privire la stilul de educatie si la practicile utilizate. Chiar daca exista divergente, ele trebuie discutate in absenta copilului, pana se ajunge la un consens.

Rutina zilnica, alimentatia, activitatile de dezvoltare si stimulare, toate acestea trebuie sa ajunga la copil intr-o forma clara, structurata si constanta in timp. Atunci cand apar discordante (de exemplu, mama spune ca bebelusul ar trebui deja sa doarma singur in patut, iar tatal considera ca este prea mic pentru acest pas), momentul dinainte de culcare, in care copilul plange, nu este cel mai potrivit pentru a le discuta.

Ca parinti, trebuie sa va ganditi tot timpul in perspectiva si sa rezolvati astfel de probleme inainte de aparitia momentului in care trebuie rezolvate (de exemplu, in timpul in care copilul doarme la pranz). In cazul aparitiei unor situatii neasteptate, in care parerile sunt, din nou, diferite, alegeti o singura abordare pe moment, urmand a discuta ulterior daca aceasta va suferi modificari. Nu va contraziceti in prezenta copilului!

Tot din primele zile de viata, trebuie luata in considerare crearea unei rutine zilnice care sa intareasca ideea de siguranta si stabilitate (si sa indeparteze ideea de haos sau instabilitate).

Atentie insa la capcanele pe care le puteti intampina de dragul de a respecta “cu sfintentie” aceste rutine. Dupa ce copilul dovedeste dobandirea abilitatilor necesare, un obiectiv important il constituie autonomia acestuia. E important ca piticul sa invete sa se imbrace, sa manance si sa spele singur sau cu cat mai putina asistenta. Asadar, daca ati ajuns acolo si stiti ca e necesar mai mult timp pentru aceste activitati decat era nevoie cand era asistat, luati-va timpul necesar.

De exemplu, daca stiati ca pana acum pregatirea pentru plecarea la gradinita dura o ora, acum veti adauga 20-30 minute pentru a-i da copilului ragazul necesar sa se pregateasca independent.

De asemenea, atunci cand doriti sa predati copilului reguli sau incercati sa il invatati reguli de conduita adecvata, asigurati-va in primul rand ca voi le respectati (nu ii spuneti copilului “nu e frumos sa vorbesti urat, dar apoi va exprimati frustrarile in trafic, in prezenta lui, nu treceti pe rosu si apoi ii spuneti ca se trece doar pe verde, nu ii smulgeti obiecte din mana atunci cand le considerati periculoase si apoi il mustrati ca a facut asta cu jucaria unui copil din parc etc.)
Un alt aspect important il constituie oferirea unui model de comunicare adecvata. Nu vreti un copil capricios, care se exprima prin plans sau ton ridicat? Atunci nu il invatati asta.

E important sa va alegeti cu grija modul in care comunicati atat cu el, dar si in prezenta lui cu alte persoane.

Inlocuiti mustrarile cu discutiile, dialogul cu negocierea, reprosurile cu incurajarile (felicitati-l pentru comportamentele pozitive mai degraba decat sa il pedepsiti pentru cele negative) si alegeti sa va exteriorizati starile negative in absenta lui.

Bineinteles, asta nu inseamna ca trebuie sa il izolati de problemele ce le poate intampina, ci sa va asigurati ca el intelege limitele si situatiile dificile ce se impun in anumite situatii din societate. Din punct de vedere al dezvoltarii cognitive, rutinele zilnice si activitatile stabilite au un rol foarte important. Oferiti atentie deosebita activitatilor in care este implicat copilul pe parcursul zilei.

Chiar daca va este mai usor sa va faceti treburile casnice, in timp ce copilul sta linistit la televizor timp indelungat sau se joaca pe tableta, intrebati-va ce aport au aceste activitati in dezvoltarea lui pe termen lung. Ce il invata? Cercetatorii arata ca si cele ma simple activitati pot stimula cognitiv copilul, pe diverse arii, daca acesta este expus la ele in mod consistent (de exemplu, jocul cu cuburile ajuta la dezvoltarea performantelor vizuale si a atentiei concentrate). Cert este ca exista nenumarate activitati in care il poti implica pe copilul tau pentru a eficientiza timpul petrecut impreuna sau timpul sau liber.

In afara de educatie, parintele contribuie activ si la dezvoltarea sa psihologica. Astfel, prin ceea ce exprimati, trebuie sa il faceti sa se simta in siguranta, sa se simta iubit si apreciat. Stima de sine este foarte importanta in tot procesul de integrare a copilului, iar sursa principala de incredere se regaseste in cadrul familial. De asemenea, sentimentul de siguranta joaca un rol foarte important. Alterarea lui poate surveni foarte usor si chiar din directii neasteptate. Evitati sa ii creati copilului tipare sau rutine inutile (sa mearga pe acelasi traseu sau cu aceeasi persoana la gradinita, sa se joace un anumit joc cu o anumita persoana intotdeauna, sa manance din aceleasi vase sau sa bea din aceeasi sticla, sa se imbrace cu anumite haine in anumite contexte etc.). Acestea sunt aspecte ce pot afecta gratuit sentimentul de siguranta. Dar, invatand cat mai devreme copilul sa accepte schimbarile, ii veti putea dezvolta flexibilitatea si toleranta la acestea.


Pe curand!