Cum stimulezi vorbirea celor mici?

Limbajul, in contextul dezvoltarii copilului, reprezinta un subiect controversat. Atat limbajul verbal cat si cel nonverbal, se dezvolta in ritm diferit, la fiecare copil in parte. De aceea, multi dintre parinti au dileme in legatura cu momentul in care ar fi cel mai potrivit ca piticul lor sa inceapa sa se exprime, sa comunice sau sa dea semne de comunicare cu celalalt.

Facand un mic sumar al etapelor de dezvoltare a limbajului la copil pot spune ca pana in 6 luni, un copil cu dezvoltare normala a limbajului (fara dificultati de invatare sau de alta natura) va putea sa vocalizeze si sa imite intonatia, sa reactioneze la nume si la vocea umana in mod adecvat, sa raspunda adecvat in functie de tonul folosit de adult. Mai tarziu, dupa un an, copilul incepe sa foloseasca cuvinte (nu neaparat cu sens) si intelege instructiunile simple ce i se dau. Spre un an si jumatate chiar ajunge sa foloseasca pana la 20 cuvinte inteligibile si in mod corect (de obicei acestea sunt substantive), sa repete destul de mult limbajul folosit de adult (ecolalie) si sa foloseasca diverse interjectii pentru a-si exprima starile. Dupa 2 ani, copilul va putea deja sa numeasca obiecte comune din mediul sau si sa le ceara, cand si le doreste sau are nevoie de ele. Incepe sa foloseasca deja propozitiile (cele scurte de forma verb- substantive) in vorbirea curenta. Dupa 3 ani, vorbim deja de un limbaj complex: copilul incepe sa vorbeasca in propozitii lungi, sa utilizeze pronume, timpuri verbale, singularul si pluralul in forma corecta, sa poata explica situatii tip cauza- efect, sa raspuna la intrebari - pe scurt, sa se exprime inteligibil in 90% din cazuri.

Insa cum reactioneaza parintii care observa lacune in dezvoltarea limbajului la copil? Sunt sigura ca unii dintre voi, cei care sunteti parinti si ati intampinat astfel de situatii, v-ati pus diverse probleme: Este copilul introvertit? Are poate probleme cu auzul, prin urmare nici nu poate invata limbajul? Este pur si simplu indiferent sa comunice? Oricare dintre aceste explicatii sunt putin probabile.

Va propun in continuare cateva sugestii, ce pot functiona atat in cazul copiilor ce prezinta dificultati, dar si pentru orice parinte ce vrea sa stimuleze limbajul copilului intr-un mod pozitiv.

Imitarea vocalizarilor emise de catre copil

Pentru inceput, mai ales in primul an, copilul are nevoie sa isi dezvolte cat mai mult capacitatea de imitatie. Cu toate ca aceasta vine de multe ori firesc, o “accelerare”a acestui proces, este imitarea copilului de catre adult. In cazul acesta, incurajez ca parintele sa imite “vocalizele” emise de copil, chiar daca acestea sunt doar niste combinatii de cuvinte si nu au niciun sens aparent. In primul rand, pentru copil poate ajunge sa fie un joc amuzant, mai ales pentru cei mici, iar in al doilea rand exista probabilitatea mai mare ca si piticul sa inceapa la un moment dat sa repete sunetele emise de adult (sau cel putin sa incerce, prin intonatie).

Corelarea actiunilor cu sunete

Tot in primul an, dar si dupa acesta, copilul incepe din ce in ce mai mult sa coreleze imaginea vizuala cu sunetul, vocea umana corespunzatoare. Pentru a incuraja si discriminarea intre anumite sunete sau cuvinte, puteti sa asociati pentru gesturile des intalnite, sunete corespunzatoare (Exemple: Bravooo! – pentru batutul din palme; “Pa pa!”pentru miscarea bratului in semn de salut etc.).

Jocuri bazate pe sunete

Dupa 1 an, copiii au nevoie de mai multa diversitate, inclusiv in stimularea limbajului. De aceea, incurajez achizitionarea de jucarii ce presupun vocalizare: papusi vorbitoare, carti care au si inregistrari atasate, jucarii cu personaje care scot diverse sunete sau emit diverse mesaje. De aici, puteti construi impreuna jocuri de imitatie sau chiar concursuri (tipuri de joc “E randul meu/E randul tau”). Copilul va fi mai motivat sa se angajeze in joc daca o face impreuna cu adultul, iar ideea de imitatie este din nou intarita prin faptul ca si parintele face acelasi lucru.

Reguli de joc ce presupun vocalizare

Chiar daca pentru copiii mici, jocurile cele mai distractive sunt cele fizice, ce presupun interactiune cu copilul, nu inseamna ca trebuie sa excludem de aici limbajul. Stiind ca piticului ii place foarte mult un joc, ii putem arata ca, pentru a repeta jocul, avem nevoie ca el sa repete dupa noi (si mai tarziu sa spuna spontan) un anumit sunet, silaba sau cuvant (Exemplu: “Bau!” pentru jocul “Cucu- bau” sau “Vjjjj!” pentru jocul cu avionul etc.). Puteti merge cat de departe doriti si puteti face asta pentru mult mai multe jocuri pe care copilul le gaseste distractive.

Daca sunteti “curajosi” si vreti sa aflati mai multe despre Training-ul de cereri (in limbaj tehnic), puteti apela la specialisti comportamentali. Ei va pot invata cum sa aranjati mediul copilului si cum sa creati din situatii banale oportunitati foarte valoroase de stimulare a limbajului.

Citirea de povesti cu ajutorul piticului

Nu cred ca e un secret sa spun faptul ca a-i citi copilului este o forma de incurajare si stimulare a limbajului. Insa tehnica si mai eficienta pe care o puteti adauga este aceea ce se numeste – “intraverbal”. De fapt este vorba de un comportament al copilului ce trebuie urmarit in timp ce ii cititi. Dupa ce ati parcurs povestea deja o data sau de doua ori, dati-i si lui un mic rol de povestitor: in timp ce cititi sau povestiti, faceti o pauza si rugati-l pe copil sa vi le completeze. De exemplu: a fost odata ca… (copilul completeaza “niciodata”), Scufita Rosie a plecat prin… (copilul completeaza “padure”). Bineinteles ca puteti creste complexitatea sintagmelor completate de copil, pe masura ce el creste si are capacitatea mai mare de a memora si intelege.

Si nu in ultimul rand:

Vorbiti cat mai mult cu copilul dumneavoastra

Un mit pe care as vrea sa-l schimb ar fi acela ca este inutil sa vorbesti cu un copil care oricum nu te intelege. E total eronat sa abordam o astfel de conceptie. Pentru copil, chiar de la nastere, vocea umana, intonatia, sunetele emise, tonul folosit sunt repere primordiale de orientare, de dezvoltare a atasamentului fata de persoanele ce ii sunt alaturi. Vorbind cu copilul, el va incepe sa diferentieze vocea mamei de cea a tatalui, tonul vesel, de cel “dojenitor”, intonatia ce indica entuziasm, de cea care indica tristete etc. Mai tarziu el incepe sa identifice cuvinte, dintre care pe unele le preia chiar el, folosindu-se cu sensul potrivit. A vorbi cu copilul vostru este cea mai apropiata cale de a-l invata sa se exprime, sa vorbeasca, sa se orienteze.

Insa, nu uitati, este important sa selectati ce vorbiti de fata cu copilul vostru sau atunci cand il insotiti. Va sfatuiesc sa renuntati chiar din primele luni de viata la ideea ca “e prea mic sa inteleaga”. Chiar daca pana la un punct este adevarat, copilul incepe sa inteleaga mult mai devreme de cat poate v-ati astepta. Si trebuie sa va ganditi daca intr-adevar vreti sa ii transmiteti frustrarile sau supararile de peste zi, sentimentele negative fata de altii, sau cele indreptate catre el, care apartin doar momentului si nu ar trebui sa il afecteze. Alegeti sa-i oferiti celui mic cel mai bun material pe care el il poate prelua ca sa invete sa se exprime.