Cum sa ne ajutam copiii sa se dezvolte, cunoscandu-le limitele

Cum sa ne ajutam copiii sa se dezvolte, cunoscandu-le limitele
Cristina Tulbure

Cristina este lector universitar la Universitatea de Vest din Timisoara, doctor in stiintele educatiei si mama. Avand multi ani de experienta in invatamant (de la prescolar, la universitar), atata in practica pedagogica, cat si in cercetare, Cristina a vorbit in editorialele ei despre cum sa intelegem mai bine dezvoltarea copiilor pana in 3 ani.

Descopera in articolul Cristinei Tulbure cum sa il ajuti pe cel mic sa se dezvolte intelectual cerandu-i mai mult decat poate da, fara sa-i ceri prea mult.

Vietile copiilor nostri sunt pline de interactiuni cu diferite persoane, cele mai semnificative in primii ani de viata fiind experientele cu parintii. Conform teoriilor contemporane ale dezvoltarii, copiii dobandesc cunoasterea si isi dezvolta procesele cognitive in urma interactiunilor sociale. Comunicand si socializand cu parintii, bunicii, fratii sau alte persoane de varste diferite, copiii isi dezvolta limbajul, gandirea, imaginatia si isi largesc orizontul de cunoastere.

Potrivit psihologului rus Vigotski, copiii dobandesc cunoasterea participand la activitati sub calauzirea unor persoane mai experimentate, mai competente si care ii pot ghida in invatare. Spre exemplu, alaturi de parintii lor, copiii dobandesc in primii ani de viata instrumente culturale utile intregii vieti, pe care le vor folosi apoi independent: limbajul, valorile, obiceiurile, credintele etc. (Harwood, Miller si Vasta, 2010). Cunoasterea se construieste prin implicarea micutului in propriul proces de invatare, sub atenta indrumare a parintilor, in special a mamei. In fiecare dintre interactiunile cu parintii, copilului i se ofera posibilitatea de a comunica, de a rezolva probleme, de a-si dezvolta abilitati de relationare si de a-si extinde cunoasterea despre lume si viata.

Fetite impodobesc bradul de Craciun

Vigotski a demonstrat experimental ca cele mai productive interactiuni apar in Zona Proximei Dezvoltari.

Zona Proximei Dezvoltari: cum sa motivam copiii cu activitati putin mai dificile decat nivelul lor

Zona Proximei Dezvoltari este distanta dintre nivelul de dezvoltare la care se afla copilul in prezent si nivelul de dezvoltare la care poate ajunge daca este ajutat de un adult sau de o alta persoana, chiar si de un alt copil, dar mai capabil. Zona de proxima dezvoltare presupune ca activitatile pe care le desfasuram cu copilul sa fie cu putin mai dificile decat ceea ce poate copilul in acest moment, pentru a-l determina sa se ridice la un nivel superior, sa progreseze. Astfel copilul va fi nevoit sa isi extinda capacitatile, evoluand la un nivel mai ridicat cu ajutorul adultului. Noi ca parinti, acordand ajutor copilului vom face doar ceea ce nu este capabil sa faca el, lasandu-l sa incerce, sa experimenteze, sa depaseasca obstacolele, noi intervenind doar acolo unde copilul chiar nu se descurca.

Cum descoperim Zona Proximei Dezvoltari?

Ne jucam cu micutul, povestim, construim si observam ce poate copilasul sa faca de unul singur, ce este el capabil sa realizeze fara implicarea noastra. Apoi ne intrebam: ce ar putea face nou daca l-am ajuta putin? Unde ar putea ajunge? Cat de mult ar putea progresa daca am creste putin dificultatea activitatii? Aceasta distanta dintre nivelul de dezvoltare actual si nivelul de dezvoltare potential este, de fapt, Zona de Proxima Dezvoltare.

Mama se joaca lego cu baietel blond

Cum folosim Zona Proximei Dezvoltari?

Spre exemplu, in vocabularul pe care il folosim, ne vom concentra sa introducem zilnic cuvinte si expresii noi, repetandu-le de mai multe ori si punand intrebari astfel incat si copilul, in raspunsurile lui sa le utilizeze.

In jocurile de constructii, de asemenea, vom creste progresiv nivelul de dificultate al sarcinilor: Ce vrei sa construim? (O casa raspunde copilul?); Vrei sa facem si o gradina?; Ce-ar fi sa construim si o cusca pentru Azor?; Dar un cotet pentru gaini si puisori?

La puzzle, prima data ii aratam noi; a doua oara pune mama o piesa si copilul o piesa; a treia oara, impartim piesele si fiecare le aseaza pe ale lui; a patra oara mama nu gaseste locul unor piese si copilul o ajuta; a cincea oara copilul face singur tot puzzle-ul.

De ce activitatile desfasurate cu copilul trebuie plasate in Zona Proximei Dezvoltari?

Zona Proximei Dezvoltari nu e o linie, ci o fasie, un spatiu in care copilul se poate dezvolta optim daca este sprijinit de o persoana mai experimentata. Daca sarcinile pe care le are de facut sunt sub nivelul acestei zone, copilul nu invata nimic nou si sfarseste prin a se plictisi. Daca insa, activitatea depaseste zona proximei dezvoltari, copilulului ii scade motivatia pentru ca nu poate sa obtina o reusita, si, in consecinta, nu va avea nicio satisfactie. De aceea, parintele este responsabil de a implica micutul in activitati care il vor pune intr-o situatie de succes, chiar daca va avea nevoie de putin ajutor din partea adultului. Altfel spus, daca nu ii cerem micutului mai mult decat poate da, nu va progresa. Daca insa, ii cerem mult prea mult, il punem intr-o situatie de neputinta.

Close-up: mama ii arata fetitei intr-o carte

In esenta, dragi mamici, primul pas este sa ne cunoastem bine copilul, pe toate dimensiunile personalitatii lui, apoi, pas cu pas, folosind intelepciunea, imaginatia si energia noastra, sa il ajutam sa se dezvolte cat mai frumos.

Cu credinta ca vom darui generatiilor viitoare tot ce este mai bun si mai frumos in noi, va transmit cu caldura gandurile unui specialist contemporan in educatia copiilor:

„Copiii nu sunt singurii care cresc. Si parintii cresc. Tot asa cum noi ne privim copiii, sa vedem ce fac cu vietile lor, tot asa ne privesc si ei pe noi, sa vada ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei sa ajunga pana la stele. Tot ce pot face este ca eu sa ma-ntind spre ele‟. (Joyce Maynard)