O relatie buna parinte-copil se construieste in fiecare zi

Si cu cat o facem mai in cunostinta de cauza cu atat sansele ca viata lui de adult sa fie fericita este mai mare. Vremea in care se considera ca un copil mic nu stie si nu intelege mare lucru este de domeniul trecutului, din ce in ce mai multi parinti cauta informatii din domeniul psihologiei care sa ii ajute sa aiba comportamente cat mai potrivite cu etapa de viata si de dezvoltare a copilului.

In primii ani de viata ai copilului, explorarea senzoriala reprezinta baza de cunoastere a lumii inconjuratoare. Adultul este cel care ii asigura copilului accesul la cunoasterea mediului si care ii influenteaza decisiv gradul de achizitii in plan motor, cognitiv si emotional. Dezvoltarea fizica a copilului depinde atat de ingrijirile acordate (modul de hranire, igiena corporala) cat si de gradul de stimulare motorie si senzoriala. Mai ales la aceasta varsta, copilul dobandeste cunostinte prin mimetism, imitand in buna masura comportamentele curente ale adultilor reprezentativi din punct de vedere afectiv pentru ei. Modelul comportamental pe care il oferim copilului este cel pe care acesta il integreaza si il va reproduce. Copilul are nevoie de un spatiu sigur (mediul sau de dezvoltare) si securizant (ii permite sa fie in relatii cu persoane care ii satisfac in primul rand nevoia de afectiune, ii ofera ocazia experimentarii, exersarii si consolidarii permanente).



Sustinerea zilnica din partea adultului ii confera siguranta copilului. Este acea perioada cand copilul poate constientiza diferenta intre sine si ceilalti, de aceea are nevoie de valorizare din partea adultului. Astfel, copilul dobandeste incredere in sine, dar si in adult. Daca adultul are o atitudine non permisiva, copilul va adopta un comportament de revolta sau de obedienta exagerata, de neincredere in propriile puteri (copilul devine timid sau copilul va refuza sa stea singur in camera si va dezvolta diferite frici).

Primii ani de viata ai copilului sunt plini de activitati de joaca pentru ca ea reprezinta cea mai sanatoasa metoda prin care copilul se dezvolta armonios. Aceasta defineste copilaria, iar jocul are un rol fundamental pentru achizitii intelectuale, afective si emotionale pentru ca il stimuleaza la un nivel profund.

Joaca le ofera parintilor posibilitatea ideala de a comunica cu copiii lor intr-o maniera ludica si conectata emotional, ajutandu-l sa integreze mult mai usor regulile si sa fie parte integranta din familie.

Este foarte important pentru parinti sa cunoasca reperele de varsta coroborate cu activitati de joaca specifice: astfel, in primele patru luni de viata predominanta este explorarea senzoriala – copilul se joaca cu mainile, cu picioarele si ii plac jucariile zornaitoare si muzicale. Asa ca adultul poate face grimase, scoate diferite sunete sau il ajuta sa pedaleze cu picioarele. Masajul este excelent si contactul cu materiale ca plusul sau matasea sunt mai mult decat binevenite.

Intre patru si sase luni incepe sa perceapa culorile si poate apuca jucariile cu manutele. Jucariile zornaitoare sunt preferate si gura incepe sa fie folosita pentru explorarea lumii inconjuratoare, astfel incat incepe sa „ guste” obiectele pe care le intalneste pe langa el.

De la sase la douasprezece luni incepe sa stea in sezut si incepe sa se deplaseze de-a buselea. Cuburile si jucariile care se asambleaza ii starnesc curiozitatea din ce in ce mai mult. Uneori se intampla sa le mai si strice.

Intre douasprezece si optsprezece luni incepe sa mearga, iar perspectiva lui se schimba radical. Incepe sa umble peste tot, asa ca devine foarte solicitant si trebuie avut grija sa i se creeze un mediu sigur de explorare. Acum devin foarte prezente sunete ale unor animale, iar jocurile sale incep sa fie tot mai elaborate si parintii sa fie tot mai implicati in ele.

Dupa optsprezece luni isi fac aparitia jocurile de imitare a adultilor cu ajutorul papusilor, masinutelor, truselor de doctor, politist, iar interactiunile copiilor incep sa fie din ce in ce mai multe, acum este „ mai mare” si vrea „ sa faca el singur ca mami sau ca tati”.

Uneori copilul are nevoie sa se joace singur, alta data il cheama si pe parinte spre a-i fi partener de joaca. Este important sa evitam excesul de jucarii sau perioadele in care copilul este obosit, ii este foame, spre a nu-l supraincarca.

Asadar, joaca este o activitate esentiala pentru buna dezvoltare a copilului si trebuie incurajata de catre parinti, ea punand bazele unei relatii armonioase cu copilul.