Cele 4 stiluri de parenting

Cele 4 stiluri de parenting
Echipa Mamicilor

Suntem mamicile noii generatii care credem in puterea noastra de a face o lume mai buna impreuna cu piticii nostri.

In cartea “Raising an Emotionally Intelligent Chid”, Dr. Gottman vorbeste despre faptul ca a fi un parinte bun implica emotie.

Inca din anii 90, stiinta a descoperit numeroase lucruri despre rolul emotiilor in viata noastra. Cercetatorii au dezvaluit ca inteligenta emotionala si abilitatea de a-ti manevra sentimentele iti vor determina succesul si fericirea in viata, chiar mai presus de IQ. Pentru parinti, aceasta calitate a inteligentei emotionale se traduce prin constientizarea sentimentelor celui mic si abilitatea de a empatiza cu copilul, de a-l calma sau de a-l ghida.

Cand vorbim despre cresterea copilului, care este comportamentul parental care face diferenta? Dr. Gottman, in calitate de psiholog si cercetator al interactiunilor dintre parinte si copil, a investit foarte mult timp de-a lungul ultimilor 40 de ani pentru a gasi un raspuns la aceasta intrebare. In urma unui studiu realizat cu mai multi parinti, Dr. Gottman a vorbit cu ei despre casniciile lor, reactiile pe care le au fata de experientele emotionale ale copiilor si felul in care acestia constientizeaza rolul emotiilor in viata lor. Rezultatele au demonstrat ca majoritatea parintilor apartin uneia dintre cele 2 categorii: cei care ofera indrumare copiilor lor in ceea ce priveste lumea emotiilor si cei care nu o fac. Pe cei dintai i-a denumit “antrenori emotionali”. Mai departe, studiul a identificat 4 tipuri de parinti si efectele pe care acel stil de parenting il are asupra copiilor lor.

Parintele care indeparteaza (Dismissive parent):

  • Trateaza sentimentele copilului ca fiind neimportante, triviale;
  • Se desprinde sau ignora sentimentele celui mic;
  • Vrea ca emotiile negative ale copilului sa dispara cat mai repede;
  • Vede emotiile copilului ca o cerinta de a repara lucrurile;
  • Minimizeaza sentimentele copilului, facand evenimentele care au dus la acel sentiment sa para mai putin importante decat sunt;
  • Nu rezolva problemele impreuna cu cel mic, traind cu impresia ca timpul va rezolva totul.

Efectele acestui tip de parinte asupra copilului: Cei mici invata ca sentimentele lor sunt cumva gresite, nepotrivite sau invalide. Ar putea sa ramana cu impresia ca este ceva in neregula cu ei din cauza lucrurilor pe care le simt.

Parintele care indeparteaza (Dismissive parent)

Parintele dezaprobator (Disapproving Parent):

  • In mare, are acelasi comportament ca parintele care indeparteaza, dar intr-un mod mai negativ;
  • Judeca si critica exprimarea emotionala a copilului;
  • Subliniaza conformitatea standardelor bune de purtare;
  • Este de parere ca emotiile negative trebuie controlate;
  • Crede ca emotiile fac oamenii mai slabi si copilul trebuie sa fie puternic emotional ca sa supravietuiasca;
  • Crede ca emotiile negative sunt neproductive si sunt o pierdere de timp.

Efectele acestui tip de parinte asupra copilului: Aceleasi efecte se regasesc si in cazul parintelui care indeparteaza.

Parintele laissez-faire

  • Accepta cu usurinta toate expresiile emotionale ale copilului;
  • Ofera putina indrumare in ceea ce priveste comportamentul copilului;
  • Nu impune limite;
  • Crede ca nu poti face prea multe in legatura cu emotiile negative, in afara de a le lasa sa treaca;
  • Nu ajuta copilul in a-si rezolva problemele;
  • Crede ca administrarea emotiilor negative tine de eliberarea acestora si ca dupa aceea, totul va fi in regula.

Efectele acestui tip de parinte asupra copilului: Copilul nu invata cum sa-si regleze emotiile si va avea probleme in a se concentra, in a forma prietenii sau a se intelege cu alti copii.

Parintele laissez-faire

Antrenorul emotional

  • Apreciaza emotiile negative ale copilul si le vede ca pe o oportunitate de intimitate;
  • Este constient de emotiile pe care le are copilul si le apreciaza;
  • Vede universul emotiilor negative ca pe un lucru important in parenting;
  • Nu rade de sentimentele negative ale copilului;
  • Nu ii spune copilului cum ar trebui sa se simta;
  • Se foloseste de acele momente emotionale pentru a-l asculta pe cel mic si pentru a empatiza cu el, oferindu-i afectiune si indrumare.
  • Il ajuta pe cel mic sa eticheteze sentimentele pe care le simte, ajutandu-l sa-si regleze emotiile, sa seteze limite si ii invata abilitatea de a-si rezolva problemele.

Efectele acestui tip de parinte asupra copilului: Copiii invata sa aiba incredere in propriile sentimente si sa-si rezolve singuri problemele. Cei mici ajung sa aiba stima de sine, invata bine si se inteleg frumos cu cei din jur.

Conceptul de coaching emotional este inradacinat in cele mai profunde sentimente de dragoste si empatie pe care le simtim pentru copiii nostri. Acest lucru nu inseamna insa ca vine in mod natural tuturor parintilor. Acest “antrenament” este o arta care necesita constientizare emotionala si un set de comportamente specifice de ascultare si de rezolvare a problemelor - comportamente pe care Dr. Gottman si colegii sai le-au identificat observand familii sanatoase si functionale.

Calea spre a deveni un parinte mai bun, la fel ca orice alt drum al dezvoltarii personale, incepe cu examinarea sinelui. Analizeaza-ti putin propriile emotii si vei descoperi care este cea mai potrivita metoda de parenting pentru tine si familia ta.

Te-ar mai putea interesa si:
Despre conectarea cu copilul si importanta timpului special, doar al vostru

Unde e tata? - despre cat de importanta este prezenta tatalui in viata copilului

6 preconceptii pe care adultii le au in legatura cu felul in care gandesc si simt copiii